sâmbătă, 23 noiembrie 2013

Laisse-moi devenir L'ombre de ton ombre L'ombre de ta main

"Ne me quitte pas
Il faut oublier
Tout peut s'oublier
Qui s'enfuit déjà"...

În fiecare dimineaţă se trezea cu câte o melodie în cap. "Melodia zilei" spunea adeseori amuzată mai ales de coloana sonoră pe care creierul i-o alegea pentru întreaga zi. De la cele mai romantice până la cele mai stupide melodii ale lumii i se perindau zilnic prin cap, urechi, mişcări, prin toată fiinţa ei, fără a avea măcar drept de apel. "Vreau să-mi aleg eu, prin voinţa mea, melodia pe care să o cânt o zi întreagă!!!". Şi încerca. Încerca să uite ce-i cânta încă de când deschidea ochii într-o nouă zi.

..."Oublier le temps
Des malentendus
Et le temps perdu
A savoir comment
Oublier ces heures
Qui tuaient parfois
A coups de pourquoi
Le coeur du bonheur
Ne me quitte pas"...

Cânta câteva minute ce-şi punea în cap şi revenea la melodia aleasă de cine ştie cine, cine ştie ce, cine ştie de ce. Nu înţelegea cum, de ce şi cine decidea ce să cântea în mintea ei toată ziua. Vi s-a întâmplat şi vouă, sunt convinsă! Nu v-aţi trezit cu inima învăluită într-o melodie care să vă invadeze capul? Nu vi s-a întâmplat să nu ştiţi ce vă cântă-n gând? Şi tot aşa, ei îi cânta...

..."Ne me quitte pas
Ne me quitte pas
Ne me quitte pas
Moi je t'offrirai
Des perles de pluie
Venues de pays
Où il ne pleut pas
Je creuserai la terre
Jusqu'après ma mort
Pour couvrir ton corps
D'or et de lumière
Je ferai un domaine
Où l'amour sera roi
Où l'amour sera loi
Où tu seras reine
Ne me quitte pas
Ne me quitte pas
Ne me quitte pas
Ne me quitte pas"

Îi cânta cu dor, cu disperare, cu fericire, cu veselie, cu oate stările pe care un om le-a simţim vreodată şi mai mult chiar. Îi cânta cu toată viaţa ei, cu toate momentele trăite... Melodiile trecutului îi cântau în prezent cu mireasmă de nu-mă-uita...

..."Ne me quitte pas
Je t'inventerai
Des mots insensés
Que tu comprendras
Je te parlerai
De ces amants-là
Qui ont vu deux fois
Leurs coeurs s'embraser
Je te raconterai
L'histoire de ce roi
Mort de n'avoir pas
Pu te rencontrer
Ne me quitte pas
Ne me quitte pas
Ne me quitte pas
Ne me quitte pas"

Aveam o melodie pe zi, dar ea îşi căuta melodia întregii vieţi. Să-i cânte până la final, să-i pună zilele pe note...

..."On a vu souvent
Rejaillir le feu
D'un ancien volcan
Qu'on croyait trop vieux
Il est paraît-il
Des terres brûlées
Donnant plus de blé
Qu'un meilleur avril
Et quand vient le soir
Pour qu'un ciel flamboie
Le rouge et le noir
Ne s'épousent-ils pas
Ne me quitte pas
Ne me quitte pas
Ne me quitte pas
Ne me quitte pas"

Să-i cânte povestea...

..."Ne me quitte pas
Je ne vais plus pleurer
Je ne vais plus parler
Je me cacherai là
A te regarder
Danser et sourire
Et à t'écouter
Chanter et puis rire
Laisse-moi devenir
L'ombre de ton ombre
L'ombre de ta main
L'ombre de ton chien
Ne me quitte pas
Ne me quitte pas
Ne me quitte pas
Ne me quitte pas"...




joi, 29 august 2013

Timpul

“Time flies. Time waits for no man. Time heals all wounds. All any of us wants is more time. Time to stand up. Time to grow up. Time to let go. Time” – Meredith Grey

Timpul ucide. Timpul doare. Timpul vindecă. Timpul eliberează. Timpul deschide. Minţi, inimi, uşi. Timpul trece. Inevitabil, inexplicabil, ireversibil. Timpul distruge. Timpul întăreşte. Timpul doboară. Timpul...

- E timpul să plec!
- Nu, e timpul să vii!
- Dar cum a trecut timpul?
- Timpul trece, nu trebuie să-l întrebăm noi cum sau de ce ori unde se duce?
- Timpul se duce undeva?
- Da, se duce, că o face pe timpul lui! Îţi mai spun o dată, nu este treaba noastră!
- Da, dar e timpul nostru! Nu avem altul, nu ştim cum, de ce sau unde, dar ne aparţine. Nu este corect!
- Timpul este oricum, dar nu corect!

duminică, 21 aprilie 2013

Sunrise



Când închizi o uşă, viaţa îţi deschide mii de ferestre

Nu am mai scris demult aici, în locuşorul meu de linişte şi sincertate. Mi-a fost greu să mă obişnuiesc cu schimbarea din viaţa mea, mi-a fost dificil să mă schimb eu, să las deoparte toate resentimentele (recunosc, nu am reuşit în totalitate), să nu mai plec urechea la toate răutăţile şi să merg mai departe. Am lăsat în spate presa de 5 luni şi mi-e nesperat de bine. Am muncit mult, Slavă Domnului, m-am implicat în proiecte cu ajutorul cărora am descoperit OAMENI, mi-am dat seama că lumea mă apreciază, că nu am muncit în zadar, că pot face orice altceva decât ceea ce credeam eu, că inspiraţia se reîntoarce, că dulmăniile se uită, că uneori vorbeşti fără să gândeşti, iar apoi regreţi, că viaţa poate fi trăită şi frumos, fără reproşuri, miştouri şi frustrări. M-am schimbat mult în ultimele 5 luni, care au trecut îngrozitor de repede.
Avem speranţă, facem planuri, ne rugăm la Dumnezeu să ne ajute să le împlinim, desenăm cămine imaginare încă şi ne legănăm sufletele, sperând ca într-o zi viaţa să ne fie luminată de un pui al nostru.
M-am temut groaznic atunci când am închis uşa, dar viaţa şi Dumnezeu mi-au deschis ferestrele pe care a intrat soarele. Nu vă grăbiţi să închideţi uşile greşite, dar veţi avea certitudine că este bine ce aţi făcut numai atunci când tot "răul" se va dovedi a fi spre bine. :)