duminică, 29 ianuarie 2012

song of the day


Plimbăreli














Fasole şi ciorbă de burtă

Da... Am făcut şi fasole. Şi ciorbă de burtă. Ce să spun...

Eu ciorbă de burtă nu mănânc. Nu ştiu ce gust are, nu-mi place cum miroase sua cum arată. Cică a ieşit ok... Am luat burtă prefiartă congelată de la Lidl. Cică e cam tare, chiar dacă am fiert-o ceva vreme. oricum. am pus la fiert ţelină, ceapă, morcovi, albitură, apoi burta şi după ce au fiert toate bine am dres cu gălbenuşuri bătute cu smântână. A, am pus şi o lingură de ulei. Dacă s-a mâncat, probabil că a ieşit :D Repet: nu-mi place cum arată sau cum miroase, nu mănânc!

Cu fasolea a fost niţel mai simplu. Am pus-o la înmuiat de vineri seara până sâmbătă la prânz. Am fiert-o în trei ape. Când am schimbat apa am pus mereu apă nouă încălzită. Înţeleg că dacă se pune apă rece se întăreşte bobul. După ce a fiert bine am lăsat-o în puţină zeamă de-a ei. Într-un ceaun, în nişte uleiuţ am pus ceapa, am călit-o, apoi ardei roşu şi nişte bulion. am amestecat bine până s-a făcut un sos. am pus peste fasolea cu apiţa ei şi nişte cârnaţi Trandafir pe care i-am cumpărat de la Profi. Acum.. pe lângă faptul că la Profi-ul din Tomis 2 nu am dat peste nicio individă (vânzătoare) drăguţă la mezeluri, trebuie să spun că s-a întâmplat să găsesc şi produse... dubioase. Aceşti cârnaţi arătau bine, miroseau bine, dar s-au dovedit a fi, după prăjit, cam moi.
Am mai avut, de la acelaşi magazin, probleme cu muşchiul file şi cu nişte cremvruşti. Ca să nu mai spun că, la un moment dat am intenţionat să iau piept de pui şi.... m-am lăsat păgubasă. Am ajuns la casă şi mi-am dat seama că nu miroasea tocmai ok. Evident, am dus carnea înapoi, fapt care mi-a atras privirile urâcioase ale doamnei de la casă şi ale vânzătoarei. Aşa că, pentru a concluziona, vreţi să cumpăraţi de la Profi?!? Fiţi foarte atenţi!
Revenind, şi fasolea cică a ieşit ok. A fiert cuminţică în sosul de ceapă, ardei şi bulion, apoi am pus mult cimbru şi vreo două foi de dafin. A ieşit chiar foarte bună pentru o primă fasole! :D



joi, 26 ianuarie 2012

Haoleu!


În această seară trebuie să fac ciorbă de burtă şi fasole. Văleu! În ajutor mi-au sărit două mame (a mea şi a lui), fiecare cu reţeta ei (mama nu face ciorba de burtă). vom vedea mâine ce va ieşi... Uraţi-mi multă baftă. Voi avea nevoie ;))

Later edit: din cauza condiţiilor meteo nefavorabile, aventura mea culinară se amână până vom putea ajunge la un supermarket serios :D

Ruladă cu foi de napolitană şi lămâie. Minunată! :)









Am făcut această ruladă înainte de revelion. am luat reţeta dintr-o revistă şi o voi posta puţin mai târziu. se face foarte simplu şi destul de repejor. nu este nimic foarte complicat nici măcar pentru mine, o neiniţiată îtr-ale gătitului.
trebuie să fiţi atenţi când o rulaţi, în rest e floare la ureche. şi este.... MINUNATĂ!

PS: ultima fotografie este făcută imediat după rulare. arată urât, este adevărat. nu vă speriaţi! după ce stă la frigider câteva ore va căpăta o formă normală, de ruladă.

Ce am mai gătit...

Săptămâna trecută am făcut ciorbă de văcuţă şi tocăniţă de cartofi. au ieşit foarte bune, dra nu am făcut poze. Săptămâna asta mi-a fost pofte de supă de pui. dintr-un pachet de piept de pui (da, da, mama mă ceartă că fac supă din piept, spunând că e fad, dar mie aşa-mi place) am făcut şi supă şi mazăre.

cu supa e uşor, ştie oricine: ceapă, morcov, albitură, pui şi nişte fideluţă. fierbeţi puiul, spumaţi bine, puneţi zarzavaturile, le fierbeţi până le puteţi înţepa cu furculiţa, le scoateţi, adăugaţi fideluţa, după ce fierbe vreo 5 minute puneţi sare şi vegeta şi... cam gata. la final, după ce închideţi focul, puneţi pătrunjel tocat. o să fie minunată supiţa :D

şi cu mazărea este la fel de simplu. mie îmi place mazărea Bonduelle, la cutie. este foarte bună. dintr-un piept iese o oală destul de mare. punem: ceapă, morcov şi ardei. eu folosesc capia, îi da un gust mai bun. am văzut şi retete în care se pune făină, dar mie nu-mi place. am pus şi m-a durut apoi stomacul... deci, clar, gastritei mele nu i-a plăcut. aşa că.. mai light! prăjim puţin carnea de pui. scoatem într-un castronel şi ne ocupăm de restul. eu nu toc ceapa, ci o dau prin răzătoare. îmi place mie mai mult aşa. punem ceapa la călit, adăugăm bulionul, amestecăm, punem apa până se transformă într-un sos, apoi ardeiul tăiat bucăţele, mai lăsăm cinci minuţele, punem mazărea (eu folosesc 2 cutii mari), puiul şi morcovii. apoi lăsăm niţeluş să fiarbă. se face relativ repede, fiind mazărea gata fiartă.
da, da, ştiu, uneori amestem ingredientele după mintea mea. dar produsul final este întotdeauna bun :D











luni, 16 ianuarie 2012

Pentru ce protestăm? Cât de sănătoasă este sănătatea?

Protestele din ultimele zile ne-au arătat o faţă pe care românii nu păreau a o mai avea.

Mi-e teamă însă ca, la fel ca în orice ocazie, revolta mioriticilor să nu fie o manipulare sau o făcătură. Oricum, cu un motiv de plecare şi un altul de urlat în stradă, nişte oameni au protestat. De ce? Am plecat de la defiinţarea SMURD şi am ajuns la Băsescu. Vă place sistemul sanitar din România? Să vă povestesc eu cum mai bine de doi ani mi-am petrecut mult prea mult timp în „cea mai mare unitate sanitară din judeţ", aşa cum îi spunem, în limbaj de lemn, Judeţeanului?! Să vă spun cum mi-am plimbat bunicul cu căruţul prin tot spitalul, chinuindu-mă să nu-l scap, pentru că nici măcar o infirmieră nu a catadicsit să mă ajute? Sau cum, în disperare de cauză, am ales să-l transferăm la Bucureşti? Ori că sfârşitul i-a venit în urma infectării, în Spitalul Judeţean Constanţa, cu... „celebrul" stafilococ auriu? Că aproape un an a fost chinuit de febră şi frisoane? Poate că toate astea sunt neimportante pentru cei care protestează şi urlă „Jos Băsescu!". Ştiţi ceva?! Mi-e totuna cine ocupă Cotroceniul. În momentul în care îmi amintesc chinurile prin care a trecut bătrânul meu iubit din pricina unui stafilococ „dăruit" de Spitalul Judeţean Constanţa.... chiar nu-mi pasă cine conduce ţara, ci realizez doar că sistemul sanitar nu ne aduce sănătate, ci durere. Da, sunt şi excepţii. Aici însă excepţiile nu confirmă regula. Nu spun să schimbăm tot, dar ar trebui să ne învăţăm cu normalitatea. Să nu ne mai dea afară din Urgenţă bodyguarzii plătiţi din banii pe care noi îi dăm asigurărilor de sănătate. Să nu stăm câte cinci ore pentru a fi consultaţi, să nu murim pe holurile spitalelor sau să nu ni se facă mai rău după ce plecăm de acolo. Să nu ne mai fie teamă să naştem în spitalele de stat şi să dăm zeci de milioane pentru a deveni părinţi. Îmi amintesc de „Copilul divin" al lui Bruckner, care a refuzat să se nască după ce a aflat toate nenorocirile lumii. Şi eu aş refuza în aceste condiţii, în această ţară. Şi vă mărturisesc că mi-am pornit scrierea cu intenţia de a-l întreba pe marele revoluţionar al oraşului, proaspăt întors din Honduras şi din Venezuela, de ce nu iese în stradă. Acum, el, revoluţionarul, are revoluţie, dar tace. Se duce în club şi... atât. Mucles! Am realizat că de fapt întrebarea mea ar fi de prisos. Nu mai contează politica acum. Contează că ni se încalcă poate cel mai de preţ drept: cel de a trăi. Şi că trebuie să realizăm, dincolo de cuvinte, de manipulări şi de interese, că nimeni nu a făcut nimic să se schimbe asta. Şi că vinovaţii suntem noi. Că le-am permis să ne aducă în starea asta...