marți, 23 martie 2010

Ne-mprietenim şi pe Facebook...


Eram în tren şi ghici cine se aşează în faţa mea? Geoană! Mă gândesc cum să nu par disperat. Îl caut pe FB şi văd că-i place… să piardă alegeri! Şoptesc: Bă ce-ar merge un vot acum! da’ fix cât să m-audă. Bă şi scoate buletinu’, mi-l dă; votez şi-ncepe să se bucure de nebun prin compartiment. După aia îşi dă seama că de fapt n-am votat cu el şi se aşează cuminte la locu’ lui, ne-mprietenim şi pe Facebook

Ciordită de pe Fb-ul lui Raul ;))

song of the night

Pauză de linişte - Stăpâna actelor ratate


Uit! În ultima vreme uit foarte mult. Uit cam cât dorm... Uit ce gândesc, uit ce vreau să fac, uit ce trebuie să fac, uit ce îmi doresc, uit ce este necesar, uit să acţionez, uit să simt şi uneori uit să mă abţin. uit amintiri, uit întâmplări, uit oameni, uit feţe, uit orice. faza este că am o grămadă de acte ratate, adică foarte multe lapsusuri. nu ştiu ce încearcă să-mi transmită creierul meu, însă sunt convinsă că până la urmă voi afla. azi, spre exemplu, am vorbit cu cineva şi am uitat să am o reacţie. am rămas eu stupefiată că am putut uita chestia asta. aaa, da. uneori îmi aduc aminte ce am uitat. alteori nu. azi am vrut să scriu ceva pe blog, însă am uitat ce. adică.. am gândit, am făcut planul, mi-am structurat cât de cât textul în căpşor, m-am luat cu treabă şi am uitat. de tot. definitiv. irevocabil. de cele mai multe ori îmi pierd ideile în timpul conversaţiilor sau în timp ce fac ceea ce am gândit că ar trebui să fac. schema este aşa: gândesc, vreau să acţionez, mă gândesc la altceva, uit şi... buuum :D nu este de la bătrâneţe sunt sigură. este vorba că am dezvoltat anumite mecanisme care mă sperie. Cori este speriată de ea aşa cum lumea ar trebui să fie speriată de Fluffy, distrugătorul lumilor (căţelul încruntat din postul de mai jos;)) treaba e aşa: eu, când nu vreau să mă gândesc la ceva dorm. foarte mult. de la o vreme încoace adorm la maxim 10. cu mici excepţii. apoi... mă uit la filme. multe, fără rost, fără noimă, filme proaste/bune/patetice/plictisitoare. nu contează cum sau de ce. contează să fie mişcare pe ecranul laptop-ului şi totu-i în regulă. mă uit, uit şi naniiii Cori că s-a făcut târziu.  însă... revenind la faptul că uit. oare nu-i ciudat că am aşa multe acte ratate?! oare până unde voi uita? pe cine? dacă voi uita în neştire şi viaţa mea va fi frumoasă? îmi voi dori să uit în continuare? sau voi rămâne la stadiul ăsta puţin înspăimântător de stăpână neîncoronată a actelor ratate?! :))

Fetele de altă dată


Ciordită de la Flick

Se învaţă doar cu timpul…


După un anumit timp, omul învaţă să perceapă diferenţa subtilă între a susţine o mână şi a înlănţui un suflet şi învaţă că amorul nu înseamnă a te culca cu cineva şi că a avea pe cineva alături nu e sinonim cu starea de siguranţă, şi aşa omul începe să înveţe… că săruturile nu sunt contracte şi cadourile nu sunt promisiuni, şi aşa omul începe să-şi accepte căderile cu capul sus şi ochii larg deschişi, şi învaţă să-şi construiască toate drumurile bazate în astăzi şi acum, pentru că terenul lui “mâine” este prea nesigur pentru a face planuri… şi viitorul are mai mereu o mulţime de variante care se opresc însă la jumătatea drumului.

Şi după un timp, omul învaţă că dacă e prea mult, până şi căldura cea dătătoare de viaţă a soarelui arde şi calcinează. Aşa că începe să-şi planteze propria grădină şi-şi împodobeşte propriul suflet, în loc să mai aştepte ca altcineva să-i aducă flori, şi învaţă că într-adevăr poate suporta, că într-adevăr are forţă, că într-adevăr e valoros, şi omul învaţă, şi învaţă… şi cu fiecare zi învaţă. Cu timpul înveţi că a sta alături de cineva pentru că îţi oferă un viitor bun înseamnă că mai devreme sau mai târziu vei vrea să te întorci la trecut. Cu timpul înţelegi că doar cel care e capabil să te iubească cu defectele tale, fără a pretinde să te schimbe, îţi poate aduce toată fericirea pe care ţi-o doreşti. Îţi dai seama cu timpul că dacă eşti alături de această persoană doar pentru a-ţi întovărăşi singurătatea, în mod inexorabil vei ajunge să nu mai vrei să o vezi. Ajungi cu timpul să înţelegi că adevăraţii prieteni sunt număraţi, şi că cel care nu luptă pentru ei, mai devreme sau mai târziu se va vedea înconjurat doar de false prietenii. Cu timpul înveţi că vorbele spuse într-un moment de mânie pot continua tot restul vieţii să facă rău celui rănit. Cu timpul înveţi că a scuza e ceva ce poate face oricine, dar că a ierta, asta doar sufletele cu adevărat mari o pot face. Cu timpul înţelegi că dacă ai rănit grav un prieten, e foarte probabil că niciodată prietenia lui nu va mai fi la aceeaşi intensitate. Cu timpul îţi dai seama că deşi poţi fi fericit cu prietenii tăi, într-o bună zi vei plânge după cei pe care i-ai lăsat să plece. Cu timpul îţi dai seama că fiecare experienţă trăită alături de fiecare fiinţă nu se va mai repeta niciodată. Cu timpul îţi dai seama că cel care umileşte sau dispreţuieşte o fiinţă umană, mai devreme sau mai târziu va suferi aceleaşi umilinţe şi dispreţ, dar multiplicate, ridicate la pătrat. Cu timpul înveţi că grăbind sau forţând lucrurile să se petreacă, asta va determina că, în final, ele nu vor mai fi aşa cum sperai. Cu timpul îţi dai seama că, în realitate, cel mai bine nu era viitorul, ci momentul pe care-l trăiai exact în acel moment. Cu timpul vei vedea că, deşi te simţi fericit cu cei care-ţi sunt împrejur, îţi vor lipsi teribil cei care mai ieri erau cu tine şi acum s-au dus şi nu mai sunt… Cu timpul vei învăţa că încercând să ierţi sau să ceri iertare, să spui că iubeşti, să spui că ţi-e dor, să spui că ai nevoie, să spui că vrei să fii prieten, dinaintea unui mormânt, nu mai are niciun sens.,

Dar, din păcate, se învaţă doar cu timpul…

Jorge Luis Borges

All we are is dust in the wind


I close my eyes, only for a moment, and the moment's gone
All my dreams, pass before my eyes, a curiosity
Dust in the wind, all they are is dust in the wind
Same old song, just a drop of water in an endless sea
All we do, crumbles to the ground, though we refuse to see

Dust in the wind, All we are is dust in the wind

Don't hang on, nothing lasts forever but the earth and sky
It slips away, all your money won't another minute buy

Dust in the wind, All we are is dust in the wind

quote of the day


Prot: Let me tell you something, Mark. You humans, most of you, subscribe to this policy of an eye for an eye, a life for a life, which is known throughout the universe for its... stupidity.

K-PAX

song of the day



http://www.imdb.com/title/tt0272152/