marți, 29 iunie 2010

song of the night


song of the day



quote of the day


Lacul oglindeşte stelele fiindcă vrea să fie cer. Lucian Blaga

Pauză de linişte - Standby mode


Mai am puţin şi intru în standby. Nu este vorba despre faptul că sunt ca pârnăiaşii care au AMR-ul pe perete şi, zilnic, mai trag un X pe foaie. Eu aştept concediul. Care nu va fi chiar o perioadă de odinhnă, însă sper măcar să apuc să dorm puţin. Mă simt ca un erou de joc care-şi pierde toată energia. Cu alte cuvinte, simt că nu mai pot funcţiona pentru mult timp şi că mă voi opri din mişcat la un moment dat. Nu există un motiv anume pentru starea asta, ci s-au strâns atât de multe pe care le-am ignorat încât mă simt ca un schizofrenic care trăieşte în realitate, dar şi într-o lume paralelă, creată de mintea sa bolnavă. De ce? Simplu! Pe timpul zile mă lupt cu anumite chestii pe care seara, când intru pe uşă, le ignor total. Le uit, iar dimineaţa, imediat după ce mă trezesc, încerc să revin în lumea reală şi-mi enumăr în cap toate alea, încercând să mă regăsesc cât de cât în realitatea mea. Poate că nu este bine cum fac, însă este singura cale pe care am găsit-o pentru a mă simţi mai bine :) Fug de lumea mea?! Poate. Însă, am redescoperit faptul că mi-e o frică teribilă de schimbare. Nu-mi place să fiu smulsă din universul meu, nu mă simt bine dacă se schimbă o situaţie în care mă simţeam bine sau să intervină schimbări majore. Uite că acum mă lovesc de schimbare, din nou, şi mi-e al dracu` de naşpa. Sper, totuşi, să se termine totul cu bine. A, şi mai este ceva: mi-am dat seama, din nou, că de ce mi-e frică nu scap niciodată şi că trebuie să am grijă de ceea ce îmi doresc pentru că se poate împlini. Parcă e un făcut! Ironic...

duminică, 27 iunie 2010


song of the day


A lover knows only humility, he has no choice.
He steals into your alley at night, he has no choice.
He longs to kiss every lock of your hair, don't fret,
he has no choice.
In his frenzied love for you, he longs to break the chains of his imprisonment,
he has no choice.

A lover asked his beloved:
- Do you love yourself more than you love me?
Beloved replied: I have died to myself and I live for you.
I've disappeared from myself and my attributes,
I am present only for you.
I've forgotten all my learnings,
but from knowing you I've become a scholar.
I've lost all my strength, but from your power I am able.

I love myself...I love you.
I love you...I love myself.

I am your lover, come to my side,
I will open the gate to your love.
Come settle with me, let us be neighbours to the stars.
You have been hiding so long, endlessly drifting in the sea of my love.
Even so, you have always been connected to me.
Concealed, revealed, in the unknown, in the un-manifest.
I am life itself.

You have been a prisoner of a little pond,
I am the ocean and its turbulent flood.
Come merge with me,
leave this world of ignorance.
Be with me, I will open the gate to your love.

I desire you more than food or drink
My body my senses my mind hunger for your taste
I can sense your presence in my heart
although you belong to all the world
I wait with silent passion for one gesture one glance
from you.

quote of the day


Dacă vrei să învingi lumea toată, învinge-te pe tine însuţi.
Dostoievski - Demonii

vineri, 25 iunie 2010


Pauză de linişte - De ce nu mai am cuvinte


Nu mai am cuvinte. Nu am mai scris de mult timp, nu-mi regăsesc inspiraţia. de fapt... parcă nici nu mai vreau să scriu. Mi se pare că mi-am închis toate gândurile de frică să nu le vadă, să nu le ghicească cineva. Mi-am proptit zâmbetul pe buze şi nu mi-am mai lăsat restul vieţii să iasă la iveală. "Eşti Emo!“, mi s-a zis ca o glumă-reproş şi mi-am dat seama că nu era departe de adevăr. totuşi, nu-s Emo. pur şi simplu am obosit. dar nici ăsta n-a mai fost un impediment în calea zâmbetului meu. sunt zen, nu? :)) însă, nu pot să mai scriu despre întâmplări trăite sau închipuite de mine. Nu-mi mai vine să tastez despre sentimente care-mi aparţin şi să brodez, încet, încet, o poveste semi-reală despre ce, cum şi de ce. Am făcut-o la un moment dat cu un anumit scop şi atunci când am realizat acest lucru am fost foarte supărată pe mine. Într-un fel m-am pedepsit. nu mi-am mai permis să scriu. apoi nu am mai avut inspiraţie nici măcar pentru scrisori către (ne)cunoscuţi. sau poate că nu am mai avut de ce să  mai scriu. l-am luat pe "NU“ într-un mod foarte propriu, aşa cum îmi place să o fac de fiecare dată. eu nu pot scrie chestii pe care le văd pe stradă şi care mă revoltă în vreun fel. nu pot fi tipul ăla de blogger care se vrea ziarist. pe de altă parte, mă revolt prea mult în scris în meseria mea pentru a o mai face şi în acest spaţiu pe care mi l-am dorit a fi oaza mea de linişte. d-asta pun muzică, citate şi poze. pentru că în felul acesta îmi regăsesc măcar pentru câteva minute liniştea. nu sunt mondenă. nu mai simt dorinţa de a ieşi în lume pentru a vede locuri, oameni, pentru a trage cu ochiul sau cu urechea sau pentru a socializa pur şi simplu. deci, şi ăsta este un subiect pe care l-am tăiat de pe lista "de scris“. nu vreau să-mi mai scriu temerile, durerile sau să-mi creionez cicatricile. NU :) să ne bucurăm de linişte :) 



song of the day