duminică, 28 februarie 2010

song of the day

Vulnerable


Donez dureri de cap, teamă, regrete, puţină bucurie, multă tristeţe, neîncredere, un kil de pesimism şi un gram de optimism, o picătură de vis, o noapte fără somn, un vis chinuitor de frumos devenit într-un final... realitate, câteva lacrimi, o inimă care nu ştie încotro s-o apuce şi mulţi fluturaşi. fără stomac :P Şi vând suflet... fărâma de minte e bonus

vineri, 26 februarie 2010

song of the night

2 HOT 2 STOP - WHY (feat. Criss Blaziny )



"2 HOT 2 STOP sunt 2 tipi, Dj Creep din Cta si Leo din Norvegia dar aflati mai multe aici http://www.myspace.com/2hot2stopproductions . Am aparut pe piesa lor ptr ca mi-a placut mult, initial trebuia sa facem alta, dar mi-a placut asta mai mult si am scris o strofa pac pac si uite piesa..“ - http://www.crissblaziny.blogspot.com/

song of the day


Like frozen leaves
We are falling
On to the soil so barren and cold

The rays of sun
No more warming
Our hearts now so cold

Through this field
Of the withered flowers
We go still one more time

The hidden beauty
Forever gone
The river's frozen once again

So came this time
When moonlight blackened my heart:
I can't stand this pain

The chain is broken
It's tearing open my scars:
I want to feel the flame...again


The shine behind
The frozen stream
Reminds me of your eyes

The spark of hope
Still in my heart
Shall dreams become true under the ice?

joi, 25 februarie 2010

zboară, puiule, zboară


Poză de http://fotografdemeserie.i3.ro

Piesă pentru zâmbet pe smetie ;))



"A doua piesa din albumul "TATUAT PE CREIER" care iese pe 7 mai 2010! Piesa sper sa va puna un zambet pe smetie.. Imprastiati piesa peste tot si cum puteti...daca nu? SUGERATI CEVA! Intr-o lume in care versurile NU conteaza ,intr-o lume unde muzica se face doar ptr bani ,am incercat sa fac ceva contra TURMEI, dar ptr asta am nevoie de ajutorul vostru. Daca toti ar pune umarul si ar promova aceasa piesa nu as mai avea nevoie de tv sau radio...asa ca haideti sa punem umarul si sa incetam cu SUGESTIILE!!
Instrumentalul este produs de LEGEE
Mix/master-ORTEGA
Text/voce- BLA BLA", Zice domnu` vedetă pe http://www.crissblaziny.blogspot.com/

song of the day



I can't light no more of your darkness
All my pictures seem to fade to black and white
I'm growing tired and time stands still before me
Frozen here on the ladder of my life
Too late to save myself from falling
I took a chance and changed your way of life
But you misread my meaning when I met you
Closed the door and left me blinded by the light
Don't let the sun go down on me
Although I search myself, it's always someone else I see
I'd just allow a fragment of your life to wander free
But losing everything is like the sun going down on me

I can't find, oh the right romantic line
But see me once and see the way I feel
Don't discard me just because you think I mean you harm
But these cuts I have they need love to help them heal

Asculta mai multe audio Muzica

Hasta siempre, comandante Geoană

Sâmbăta trecută a fost prima zi din restul vieţii lui Geoană, a PSD-ului şi a lui Victor Ponta. Sau din existenţa lui Radu Mazăre, cel care a dat gloria (sau poate eşecul) pentru victoria micului Titulescu.

Este clar, social-democraţii aveau nevoie de un nou şef. Cu un Iliescu glumeţ, care le-a explicat pe şleau că este un brand şi că, practic, partidul este el, PSD-iştii au început ziua cu un scandal marca Vanghelie-Pandele, cu vrăjitoarele care le-au atacat energetic, chiar dacă ele ziceau că le apară întrunirea, şi cu o serie de declaraţii de luptă: „Rămân în cursă, nu vedeţi cum sunt îmbrăcat? Sunt pregătit de luptă", spunea Mazăre, acompaniat de Mitrea care a glăsuit, înainte de începerea Congresului: „Dacă credeam că nu am şanse, nu intram în cursă. O schimbare de generaţie este întotdeauna bună, dar contează cum îmbini experienţa cu forţa tânără. Între Geoană şi Ponta îl voi alege pe Miron Mitrea". Cu toate acestea, amândoi l-au ales pe Ponta. Băiat „cu sânge", aşa cum l-a descris edilul Constanţei. Apoi, s-a aflat că cei trei se întâlniseră la ceas de seară pentru a pune la cale „mazilirea" lui Geoană la Congres. Pactul celor trei a funcţionat, chiar dacă li s-a pus un băţ în roată prin retragerea neaşteptată a lui Cristian Diaconescu, fecioara neprihănită a partidului, care, pare-se e puţin şantajabil. Şi aşa, hop în barca şefului (încă) Geoană. Povestea este deja istorie. Toată lumea ştie cum tânărul Ponta l-a surclasat pe „prostănacul" lui Iliescu cu numai 75 de voturi, după o luptă foarte strânsă. Cum se spune acum că bucureştenii lu' Marean au trădat şi cum se făceau bancuri că o să iasă Geoană preşedinte însă, a doua zi, după renumărare o să ajungă Băsescu la conducerea PSD-iştilor. A doua zi, în amorţeala de după vria roşiatică, televiziunile de ştiri anunţau cu mare entuziasm cum Radu Mazăre s-a dus în club ca un băiat de băiat care este şi i-a făcut o dedicaţie noului său şef. Cu sufletul la gură l-am văzut pe Răducu de Constanţa cum s-a urcat pe scenă, a luat microfonul între degetele-i noduroase şi bronzate şi a răcnit în difuzoare că îi dedică lui Ponta (aşteptam să spună şi fără număr, ca să fie tacâmul complet) o melodie dragă inimioarei sale sud-americane, pentru că eu suspectez că numai ambalajul este mioritic: Hasta siempre, comandante. Celebra piesă compusă în 1965 de cubanezul Carlos Puebla, cu versuri dedicate lui Che Guevara, care tocmai se pregătea s-o mai pună de-o revoluţie mică şi care, din nefericire, şi-a găsit sfârşitul în urma acestei aventuri. Cu alte cuvinte: „Victoraş, tată, du-te tu în gura lupului că noi îţi cântăm Hasta siempre, comandante! Hă, hă, hă!". Nu vi-l imaginaţi deja pe Mazăre susurându-i în ureche noului-instalat pe tronul PSD-ului?! Eu da, mai ales după ce am citit despre presupusele planuri pe care Mitrea le are în legătură cu Victor Ponta. Şi-mi mai amintesc un episod. În campania pentru Cotroceni, acelaşi Mazăre, alături de întreaga sa echipă, îi făcea lobby lui Geoană. Cum credeţi?! Cu cascheta roşie, de revoluţionar, pe scăfârlie. Ai greşit dedicaţia, domn primar?!


miercuri, 24 februarie 2010

song of the day

Cura de slabire funny

Luni mananci un ou fiert tare 
Si faci sex pana te doare
Marti un morcov, poate doi
Si faci sex pe dinapoi
Miercuri doar un pic din toate
Si faci sex intreaga noapte
Joi iti fierbi carne de pui,
Sex pe dunga patului.
Vineri te prostesti de bine
Si faci sex numai cu tine.
Sambata colac cu nuci,
Si faci sex cu cine-apuci.
Duminica mananci gratar
Si dai fuga la cantar.
Daca vezi ca cura-i buna

O urmezi macar o luna.

Ciordită de la Alisucu

PS. Mai tb să slăbesc 6 KG. reuşesc într-o lună?! :))

?!


Îmi doresc să fiu cea mai bună, să scriu cel mai frumos... să fac aşa cum trebuie, să nu mă abat de la drum, să fiu... perfectă. poate d-aia nu m-am iubit prea tare vreodată. nu am fost mereu aşa... îmi amintesc cum ţipa mamaia la mine să trag mai tare, să fac mai multe ture de bazin, să nu mă mai plâng şi nu voi uita vreodată cum se simţeau lacrimile fierbinţi şiroindu-mi pe obraji în apa îngheţată a bazinului. eram bolnavă... înotam pentru a mă face bine şi nu pentru performanţă, ca toţi ceilalţi copii din jurul meu. Diduţa mi-a spus mereu să mă compar cu alţii şi să fiu mai bună decât ei, pe când mama m-a învăţat să fiu eu şi să cred în mine, pentru că aşa o să ajung o persoană bună. am luat câte ceva de la fiecare. mă compar cu alţii şi mereu ies perdantă într-un război existent numai în mintea mea. şi toate acestea din dorinţa de a fi cea mai bună.  îi văd pe alţii mai buni decât mine şi asta mă face să-mi doresc să fiu şi eu ca ei. mi-aş dori să am inspiraţia marilor poeţi sau să-mi şiroiască notele muzicale pe portativ, asemenea marilor compozitori. poate că toate aceste gânduri vin din marea mea dorinţă de a lăsa ceva bun în urmă.  sufăr câteodată, în adâncul sufletului meu atunci când găsesc cuvinte gândite şi puse în fraze mai frumos decât am făcut-o eu la un moment dat. mi-aş dori să am mereu inspiraţie şi să scriu întotdeauna chestii speciale. pardon... deosebite :) am pretenţia de la mine că îmi sunt datoare să fac mereu ce trebuie, în felul în care trebuie, să fiu cât se poate de sinceră cu mine sau cu cei din jurul meu. îmi spun mereu că nu trebuie să negociez, nici cu mine nici cu altcineva, în situaţii în care sufletul mi-ar avea de suferit. evident, nu-mi respect întotdeauna regulile. însă nici nu mă abat de la ele foarte tare. îmi impun să fiu corectă cu oamenii care au fost lângă mine atunci când am avut nevoie şi să rămân demnă. sună pompos, ştiu. tocmai din cauza asta mă sperie câteodată atitudinea mea faţă de mine. am devenit cel mai mare critic în viaţă pe care l-ar putea avea Cori vreodată. şi, mă gândesc, poate toate astea vor duce la progres, nu la regres. în contextul ăsta, cu o cori care se vrea "the best“ mă lovesc de o nesiguranţă cum rar mi-a fost să trăiesc. motivele sunt "n“ şi cele mai multe sunt independente de mine. de obicei, mă sperie neprevăzutul, mă înspăimântă stările neaşteptate, cu care nu ştiu să mă lupt. am ajuns să confund fluturaşii din stomac cu o simplă durere de burtă?! am început să visez... să sper... şi cu toate astea mi-e o frică teribilă că voi lua decizia greşită. că paradisul meu regăsit ar putea fi iadul deghizat. că poate sunt singura care gândeşte în felul ăsta, că poate... nu este bine. că poate voi pierde... mă simt într-un fel pe care nu îl pot descrie şi este ffff înspăimântător şi, totodată f bine :) ce să fac?!?!?!?! care este calea cea bună în cazuri d-astea?!?!

duminică, 21 februarie 2010

song of the day

Ce nu ţi-am zis niciodată

de foarte mult timp nu mai pot să scriu. sunt într-o stare contradictorie şi mi se întâmplă ori să am mintea goală (da, da... ştiu.. este ceva normal pentru mine) ori să fiu copleşită de prea multe gânduri, multe lucruri pe care vreau să le fac deodată, multe întrebări fără răspuns. este adevărat, câteodată găsesc răspunsul. mai greu, însă măcar sunt perseverentă. luminiţa de la capătul tunelului meu începe să strălucească întotdeauna atunci când nu mai pot spera. am spus de prea multe ori că viaţa îmi este infinit de ironică. oricum... după o perioadă foarte agitată, cu probleme care nu mi-au aparţinut şi care totuşi au lăsat urme adânci în gândurile mele şi cu persoane dragi care sufereau fără ca eu să le pot ajuta să le fie mai bine acum am ajuns să-mi trimit gândul în locuri pe care mi le îngropasem în suflet, dorindu-mi să le uit. frica de un nou început este caracteristică pentru mine. nu mă mir... am ajuns anxietatea personificată şi încerc să-mi găsesc rostul pe pământ. mereu am ştiut că funcţionez bine alături de cineva, că mie mi-e bine când sunt "în 2“, chiar şi atunci când eu eram 1 + 1 vis foarte urât. am ajuns într-un punct în care-mi analizez viaţa şi mă gândesc că mi-aş dori să am un scop, altul decât să mă ridic din pat, să-mi beau cafeaua în timp ce-mi citesc ziarele şi fumez trei sau patru ţigări, să  mă îmbrac, să merg la muncă (binecuvântată perioadă, producătoare de amnezie în ceea ce priveşte viaţa personală.... nu ştiu cum reuşesc, dar când sunt la muncă şi dă Domnul să mă prindă vreu subiect care să mă pasioneze pe bune... reuşesc să uit până şi de tine :D), să ajung acasă şi să-mi îngrop gândurile în vieţile personajelor de film. adorm devreme, iar a doua zi o iau de la capăt. palpitant! :) 

la un moment dat am avut un vis care mă obseda, care mă chinuia cu frumuseţea lui şi acum am impresia că reveria mea nocturnă este pe cale să se adeverească. şi, cum eu nu pot vedea un lucru bun când îl am în faţă, sunt absolut terifiată. oricum... povestea cu o uşă care se închide lâsând locul unei alteia care este pe cale să se deschisă nu mi s-a părut niciodată veridică. şi totuşi... o fi posibil?! adevărul este că prima uşă este închisă de atâta timp şi mă lupt din răsputeri să o ferec definitiv încât mă gândesc că, posibil sau nu, cea de-a doua uşă este musai să se deschidă... larg. însă, bucuria-mi este tristă pentru că nu pot vedea mai departe de mâine. am fost surpinsă când, citind un blog străin mie până astăzi mi-am găsit gândurile aşternute acolo de mintea, inspiraţia şi mâinile altcuiva. parcă am găsit Lumea Nouă: "Ahaaa, deci nu sunt singura!!!“, mi-am zis având revelaţia că dezintoxicarea mea este benefică şi că mai trec şi alţii prin ea. 

Mulţumesc Magda

Ce nu ţi-am zis niciodată 


Am închis ușa. Până acum o lăsam întredeschisă și să mă postam îndărătu-i cu urechile ciulite. La ce bun, când în spatele ei era o liniște de gheață? Uneori adia vântul și foșnetul frunzelor îl luam drept altceva. Drept o chemare. O promisiune. Era, de fapt, numai ecoul strigătului dinăuntrul meu.

Am căutat în mine și-am găsit bucăţi de viaţă. De simțire. Pasaje întregi pe care le-am scris către destinatarul la care nu aveau să ajungă niciodată. Mi-a lipsit curajul. Fugise și el, în spatele ușii.

26 august 2008

”Nu pot să cerşesc dragostea ta, deşi mi-aş dori-o. Te inventez în suflet în fiecare zi. Poate că n-a mai rămas nimic din cine eşti tu de fapt. Poate că nici nu a fost vreodată ceva din tine, în mintea mea.
Mă agăţ de vise ca de mâna mamei atunci când mi-era frică. Ele sunt salvarea şi pieirea mea. Mă pierd în idei, mă frâng sub cuvintele tale indiferente. Cuvintele sunt ca pietrele. Poţi alege să clădeşti cu ele un vis sau să le arunci în neştire, lovind totul în jur. Eu stau în bătaia lor şi am uitat să mă feresc. Sau poate nu am învăţat încă. Mă lovesc în plex, în burtă, în cap. Mă ridic de jos şi le adun cu grijă şi apoi, în umbra unui colţ de lume unde îmi oblojesc rănile, le rearanjez ca să pară că mă iubeşti. E o iluzie, ştiu. Dar e tot ce am.
Lumea e ca un carusel în care fiecare aleargă după cineva. Uneori se opreşte şi se dă semnalul de întoarcere. Unii trişează, sau poate din neatenţie nu schimbă direcţia de mers şi atunci se întâlnesc pe drum. Dar cazurile astea sunt rare.”

Un carusel au fost și anii aștia. Un montagne rousse al inimii. Am râs și-am plâns aproape în același timp. Și am uitat să cred în mine.

Ianuarie 2009

” ...te iubesc , în ciuda ta şi a lor şi chiar a mea câteodată. Te iubesc deşi eşti un idiot fandosit, cu gândirea unui copil de clasa a zecea, care s-a trezit futacul junglei. Deşi oamenii în jur îmi zic să fug cât văd cu ochii. Deşi eu simt că trebuie să fug cât mă ţin picioarele. Sunt a ta şi te iubesc deşi ştiu c-ai să mă faci să plâng, ştiu că ai să uiţi cuvintele frumoase pe care mi le spui, că ai să pleci de îndată ce ţi se va ivi ocazia, şi nici măcar nu o să-ţi pară rău. Stau aici şi te iubesc, şi mă doare stomacul numai când mă gândesc la asta.”

Și ușa rămânea întredeschisă. Atât cât să se strecoare, ca o adiere, iluzia, din când în când. Viaţa era în altă parte. Dar eu am rămas ţintuită, în urma ei. Așteptând.

Septembrie 2009

”Aş vrea să mă dobori. Să mă loveşti în moalele capului şi să mă laşi zăcând acolo... M-aş zvârcoli o vreme şi apoi aş rămâne nemișcată... într-o toropeală salvatoare. Aş sta o vreme în aşa zisa convalescenţă a sufletului. Fără să dorm, fără să mănânc...fără să visez. Aş fixa cu ochii tavanul, sau cerul, sau stelele. Aş vedea doar chipul tău. Mi s-ar usca într-un final şi lacrimile. Şi apoi într-o zi m-aş ridica și, la început şchiopătând, mai mult pe jos decât pe sus, mi-aş continua drumul. Până într-o dimineaţă când mă voi trezi fără să îţi văd chipul, fără să mă gândesc unde eşti şi ce-ai făcut azi noapte. Voi realiza că nu mai ştiu exact cum arată zâmbetul tău şi că nu mai ţin minte cum sună vocea ta. Voi privi în jur şi voi vedea în sfârşit că s-a făcut primăvară, că lumea freamată şi mă aştepta. O voi saluta timid şi îmi voi cere iertare că am lipsit atât de mult. Și ea mă va primi și, pe nesimţite, voi începe să trăiesc din nou. Pentru mine.”

Iarna e pe terminate. Și mâinile mele, îngheţate de la frigul din spatele ușii, au început să se dezmorţească. Au început să simtă mângâierile. Să-mi ceară să mângâi. Și altceva decât o nălucă. Mi-a lipsit curajul. Și convingerea. Nu ţi-am zis lucrurile astea niciodată, pentru că, în adâncuri, știam că n-ai să le-nţelegi.

Am închis ușa. Și, cu sufletul ușor, plec după viaţă. A mea. De azi, voi plânge doar de fericire.

http://magdasicuvintele.blogspot.com/

joi, 18 februarie 2010

song of the day

Sambadrom la PSD

Apropiatul Congres al social-democraţilor a tulburat apele ca înaintea unui cutremur de mare intensitate.

Ne putem gândi că zbuciumul din samba lui Mazăre s-a propagat până în PSD-ul roşu precum chiloţii Taniei Budi. Parcă nu erau destule turbulenţe în partidul patronat de Ion Iliescu ca de un mag de genul celor pe care îi mai găsim numai în „Stăpânul inelelor". O fi Gandalf sau Sauron, numai istoria ne va demonstra. Însă, un lucru este absolut cert: mastrodonţii PSD-işti (sincer, le-aş fi zis roşii, însă deja s-ar fi făcut legătura cu lenjeria intimă a Taniei şi nu are sens) se dau la o parte parcă fără nici un fel de remuşcare. Da, ştiu că veţi spune că Miron Mitrea este uns cu toate alifiile şi că are pârghiile necesare să-l ciomăgească pe Geoană, însă nu are chiar toţi baronii locali de partea sa. Ba chiar putem spune că intrarea lui Mazăre în cursa pentru preşedinţia PSD va lua o parte dintre şmecherii roşii (ce bine seamănă cu kmerii roşii) din ograda lui Mitrea. Jmekeri care-şi vor dori un monden dansator din buric drept şef. Cine nu şi-ar dori?! Vă zic eu: angajaţii Primăriei Constanţa care îi mulţumesc lui Dumnezeu pentru fiecare clipă trăită în lipsa şefului, pe care cu chiu cu vai îl mai suportă. Dar asta-i altă poveste fără sfârşit. PSD-ul mai are o alternativă: „micul Titulescu", Victor Ponta, care se iubeşte cu Daciana a lui Sârbu, pe care a luat-o de soaţă pentru a pecetlui uniunea sufletelor lor social-democrate. Băiat de viitor, văzut încă un copilandru de către mai-marii partidului. Sau Cristian Diaconescu, domnul formaţiunii politice, cel care nu ar fi în stare să aducă injurii cuiva sau să dea vina pe vreo flacără violet. Şi acum ajungem la al nostru Mazăre, fistichiul monden, certat cu ANI, DNA şi multe alte instituţii, cel care l-a invitat pe Băsescu să-şi bage dosarele în fund, care a defilat în costum de ofiţer nazist, care a dansat la bustul gol şi prin toate emisiunile de televiziune, care se dă ba grec, ba brazilian, ba neamţ sau cine mai ştie ce naţionalitate. Iubitor de femei frumoase şi de ceasuri scumpe, posesor de maşini de epocă, de conturi doldora şi de mulţi... prieteni. Un nume compromis de sute de scandaluri, dar care se spală mereu prin scălămbăieli considerate amuzante. Cel care cumpără moşii, aşa cum îi numeşte, cu mâncare. Ca pe ultimii dintre muritori.

„Magul" Iliescu le-a dat o lecţie: şi-a arătat dispreţul şi a renunţat la funcţiile din partid. A înţeles cineva ceva?! Nici vorbă! Nu s-au prins că de fapt liderul este el, cel care a condus partidul spre glorie şi nu ei, cei care se bat acum şi au dus roşul PSD-ului în derizoriul lenjeriei intime. Că doar nu degeaba s-a antrenat Mazăre pe sambadromul din Sao Paolo. Ci pentru a-l scârbi şi mai mult pe „Ilici".

duminică, 7 februarie 2010

The Right Words

I know now... that I'm good enough not to deserve this... Not to have to feel like this... Not to love you so much that I almost hate you. I deserve someone who will stay. I'm happy you're okay. And I want you to go... And be happy and not come back

song of the night