joi, 28 ianuarie 2010

Fără sare nu e viaţă


de două zile fac injecţii şi iau pastile. evident, spatele meu "mirific“ s-a gândit că ar fi bine să facă pe nebunu'. sau, cum a spus cineva... are o personalitate de n-ai mai văzut. face mereu aşa cum vrea el. mai pe scurt, am avut o maaaare criză. dureri d-alea îngrozitoare care m-au împiedicat până să şi conduc. încet, încet... durerile trec. iau locul altele, dar nu fizice... una dintre cele mai urâte chestii este că fac injecţii. ceea ce n-am mai prestat de muuuuult timp. dacă facem abstracţie de vaccinul împotriva gripei porcine. şi, minunatul lichid care-mi intră in fesă (azi a fost ziua fesei drepte) mă împiedică să mănânc sare. VAI DE STELUTZA MEA NOROCOASĂ!!! ieri, înainte să mă duc la doctor, mi se făcuse poftă teribilă de pizza. da, ştiu, ţin regim... n-am voie.. bla bla. mi-era POFTĂ adevărată. numai că, ajung eu la medic, îmi dă vestea cu sarea şi universul meu pofticios s-a destrămat. deci... pofta de pizza persistă ca şi coafura la New York. şi nu cred că mai este cazul să spun că visez la sare, nene. mi-aş dori să fiu copilu' ăla ameninţat de drobul de sare... măcar să-i simt gustul în timp ce-mi turteşte faţa. urât spus, ştiu! visez la cartofi cu sare, la peşte cu sare, la omleta mea preferată, cu brânză topită, la muşchi file, la castraveţi, la iaurt. da, da... ştiu, sunt nebună. nu-mi place iaurtul decât cu sare. sincer,. mi-e poftă până şi de chestiile sărate pe care în mod normal nu le-aş mânca. nu mai pun piper în mâncare pentru că piperul fără sare este... fără sare şi piper :D ce mă fac? mai am 3 injecţii de facut şi muuulte pastile de luat. adică cel puţin o săptămână de abstinenţă de la sare. şi mănânc dulce... asta, aşa... că tot ţin regim :))


Tnt Cu Marius Moga - Fara Gheata Nu E Viata
Asculta mai multe audio Muzica

Judecatorilor, cu dragoste. Multa... sanatate!

Săptămânile din urmă ne-au fost acaparate de cazul Băhăian.

Am urmărit personaje, firme, încrengături, oameni de legătură şi aşa mai departe. De la o zi la alta se mai schimba ceva, mai ieşea la iveală un nume cunoscut care a avut tangenţă, într-un mod sau altul cu „locotenenţii" lui Sergiu Băhăian. Serile trecute mă uitam la emisiunea lui Mihai Gâdea, de la Antena 3. Invitaţi: Gigi Becali - europarlamentar (?!), Elan Schwartzenberg - afacerist, fost soţ al Mihaelei Rădulescu şi Victor Ciutacu - jurnalist. Cum vorbeau ei aşa despre impozitarea averilor babane, s-a trezit europarlamentarul nostru să înfiereze sistemul juridic din România. I-a căşunat Becaliului pe judecătorii din ţara asta, de nu-ţi venea să crezi. Surpriza a venit din partea lui Elan, nu doar fost soţ de Rădulească, dar şi prieten de primar al Constanţei, care, ca un Superman autohton, s-a apucat să ţină partea „justiţiarilor". Cum adică, domn-le?, s-a supărat Schwartzenberg. Becali, europarlamentar de soi, reprezentant al României peste hotare, poate stropşi sistemul? Nu există! Poate că motivele lui nea' Jiji nu erau tocmai cele juste. Este adevărat, patronul Stelei nu este cel mai onest om de pe planetă. Şi, putem lua în calcul că, aşa cum a spus Elan, zilele lui Becali în arest nu au fost cele mai grele din viaţa unui pământean. Însă, sub efectul „Băhăian", nu am putut să nu mă gândesc la ceva: în octombrie 2008, judecătorii constănţeni l-au eliberat pe numitul Valentin Şlepac. Individ care, în anul de graţie 2010, a recunoscut că a mătrăşit patru oameni. Unul care, la un moment dat, a fost considerat de către cei care ar trebui să facă dreptate, orice altceva însă nu pericol public. Aceeaşi oameni ai legii care, la un an şi jumătate după prima decizie luată, cea de a-l lăsa pe Şlepac liber ca pasărea cerului, au ajuns la concluzia că asasinatele pe care le-a comis nu prea au egal în istoria locală. Cu Sergiu Băhăian sau nu, ca eminenţă cenuşie, Şlepac al nostru a făcut-o lată. Dar ce importanţă are asta? Păi are! Pentru că, aceiaşi judecători, de la oricare dintre instanţe ar fi ei, au condamnat ziariştii pentru că au avut tupeul de a-şi spune părerea. Evident, vorbesc despre cazul Feri Predescu, jurnalistă care a plătit primarului Radu Mazăre, prieten cu Elan Schwartzenberg, apărătorul judecătorilor români, pentru că a rostit lucruri demonstrate anterior de alţii. Aşa că, domnu' businessman care ridică mall-uri pe terenuri retrocedate şi le inaugurează cu o zi înaintea alegerilor locale, trebuie să vă spun că aveţi dreptate! Nu avem de ce să punem la zid judecătorii din ţara asta. Că doar... ei îşi fac treaba cum se cade: eliberează criminali, dar condamnă ziarişti. Ar trebui să le dovedim dragostea noastră „neţărmurită". Şi să le urăm multă... sănătate!

song of the day

joi, 21 ianuarie 2010

Despre puterea sefului de PD-L local

Bătălia pentru şefia Partidului Democrat - Liberal este aprigă la acest moment. În luptă au fost angrenate toate forţele: interne şi externe sau combinate. 

Dar, care este miza acestei bătălii? Păi, dacă ar fi să ascultăm, fiecare participant ar avea propriul răspuns. Dar, într-un fel sau altul, fiecare se bate să ajungă în frunte, doar pentru partid. Pentru ca partidul său să fie mai puternic.

Dar să trecem peste asta. De fapt, să ne gândim la ţinta propriu-zisă. Şefia partidului. De ce sunt atâţia care ar vrea să fie preşedintele partidului. Păi, hai să vedem. În primul rând, ar ajunge uşor la Traian Băsescu. La preşedintele României. Căruia i-ar transmite direct cele ce se întâmplă în teritoriu. Ar deţine forţa, aproape supremă, în teritoriul controlat de el. În cazul nostru, pe tot judeţul Constanţa, de la est la vest şi de la sud la nord. Ar ajunge uşor la miniştrii partidului, dar nu numai la ei. Ar ajunge uşor la toate instituţiile statului. Şeful partidului are puteri depline, chiar dacă sunt limitate de democraţie. Are putere la numirea şefilor de deconcentrate, la numirea secretarilor de stat, la numirea şefilor de toate soiurile. Şi dacă sunt membri de partid şi dacă nu sunt. Şeful PD-L are puteri aproape supranaturale în interiorul partidului, din interiorul partidului către exterior şi din exterior către interior. Adică. În interior poate încălca statutul şi poate numi pe oricine, fără nici un fel de consultare cu nimeni. Poate mări sau micşora, funcţie de cum vor muşchii lui, componenţa organului de conducere. Şi atunci când acţionează, arde de nu se vede pe oricine i-a stat în cale cândva. Sau arde pe oricine îl suspectează că i-ar sta în cale. Şi aici respectă statutul: nu ţine cont de religie, sex sau naţionalitate. Şeful de partid poate ţine consilieri pe posturile care îi revin chiar dacă persoanele care deţin aceste funcţii au fost excluse din PD-L. Aaaaa. Poate ameninţa şi chiar poate trece la fapte că îi retrage vreunui clonţos sprijinul politic. Şi nu ţine cont de ce funcţie are în partid sau la vreo instituţie a statului. Şeful partidului poate pleca de la Constanţa spre Bucureşti cu o listă, dar şi cu ştampila în buzunar, şi poate ajunge acolo cu alta. Cu alţi oameni numiţi. Şi poate da explicaţii sau nu. Credibile, mai puţin. Aaaaa. Tot şeful de partid poate crea alianţe subterane cu duşmanii partidului. În cazul nostru cu PSD. Foarte important. El poate colabora strâns cu femeile din organizaţia pe care o conduce.

Pe care le alege pe sprânceană, că de... Nu se poate cu oricine. Dar, pentru că tot este şef de partid nimeni nu îl poate controla. Pentru că ajungem din nou la cele mai sus enunţate. Şi iar ne lovim, democratic, de puterea supremă a şefului de PD-L Constanţa. La mâna căruia ajungi din nou, de voie, de nevoie. Şi de-abia acum vedem de ce este lupta asta aprigă pentru postul de preşedinte. Acum ar mai fi ceva. Nimeni nu ar trebui să se gândească la o persoană anume. Totul a fost imaginaţia mea. Care probabil nu a cuprins tot ce poate face un şef de PD-L. Pentru că nu are toate pârghiile. Vai - vai! Nu, nu mă întrebaţi cine poate fi cel despre care vorbesc. Poate fi oricine din PD-L.

Emilian ANDREI

Cu asta stingem flacăra violet - Song of the day

miercuri, 20 ianuarie 2010

Declaratie de dragoste...


Azi e-o zi mai speciala,vreau sa-ti spun ca te iubesc,
La fel cum iubesc eu fiscul, ratele, si sa muncesc.
Imi doresc sa stam romantic, intro barca pe un lac,
La fel cum doreste Bush, sa se mute in Irak.

Te iubesc atat de mult, la fel cum iubesc o grasa..,
De Cotnari, binenteles, in decembrie la terasa.
Te iubesc la fel cum Mutu e iubit pe stadion,
Dar in Ghencea,nu-n Florenta, sagetat de Cupidon.

Sa nu pleci de langa mine, fiindca te iubesc cu patos,
La fel cum iubeste parul sa stea-n capul lui Kapatos.
Zeci de ani de-acum incolo, imi doresc sa-ti fiu iubitul,
Asa cum doreste Gigi ca sa ia Dinamo titlul.

Mi-as dori s-avem o vila, undeva prin Primaverii
Si sa ne iubim prin ea , mai ceva ca Tom si Jerry.
Fiindca spui ca eu sunt totul, si te cred ca ma iubesti,

La fel cum iubesc eu ziua, sa conduc prin Bucuresti.


Ciordită de la Flick

song of the day


marți, 19 ianuarie 2010

Miorita violet

Pe-un picior de plai,
La Izvor, pe Splai,
Iată vin la vale
Pentru confruntare,
Două siluete
Mândre, violete.


Unul e Traian,
Baciul constăntean
Mergand pe furiş,
Şi privind cruciş.
Cu engleza "unsă",
Si şuviţa tunsă.

Iar celălalt e,
Lider PSD.
Familist convins,
Prostănac distins,
Care bea şampanii
Când il bat duşmanii.

Se strânse Băselu'
Şi cu tot cartelu'
Şi se tot vorbiră
Şi se sfatuiră
Pe l-apus de soare
Fix la confruntare
In seara senină
Şi cu lună plină,
Să-i pună lui Geoană,
Sare drept pe rană.
Şi să-i dea incet
Flăcări violet.

Şi cum se gândiră
Indată porniră.
După doar o tură
Pe Geoană-l făcură
Una-cu-pamântu',
Că s-a dus la Vântu.
Şi cu tot cu Crinu'
El pierdu scrutinu'.


Imbătat cu suc,
Victor Hrebenciuc
Vine si declară
Că atunci, joi seară
S-au aprins încet
Flăcări violet,
Luminând în şoapte
Un mandat de-o noapte

De această dată,
Foarte revoltată,
Mihaela Geoană
Ca o primă-doamnă
Declară că ştie
Că a fost magie
Acuzând frenetic
De-atac energetic.
Căci soţul iubit
Atunci i-a şoptit:
"Au, dragostea mea,
M-a pişcat ceva".

Şi o tară-ntreagă
Nu poa' sa-nţeleagă,
Care vrăjitoare
Ar putea fi-n stare
Să facă magie
La preşedinţie.


Băsescu declară
Ca să ştie-o ţară:
"Vinovat mă fac
De acel atac.
Avea Boc la el
Patru Duracell
Şi m-a sfătuit
Ca să le inghit
C-o să-mi dea vigoare,
Pentru confruntare.
Dar era prea mult,
C-am mâncat iaurt.
Şi vrând sa le-ascund
Le-am băgat in fund.
(Şi-acum d-asta par
Şi eu găozar).
Şi-ntr-un plin avânt,
Am scăpat un vânt
Plin de energii,
De la baterii
Ce-a purtat incet
Flăcări violet,
Ce-atarnau cu greu
Prin-prejurul meu.

Si cand a simţit
Geoană s-a oprit,
A oprit cuvântu'
Că îi place ..."Vantu'..".

Din acel moment
N-a mai fost atent
Doar puţin surprins
Fiindcă l-am invins.
Tre' să spun cinstit
N-aş fi reuşit
Făr-al meu secret:
.....Flăcări violet
!"
Ciordită de la Flick

luni, 18 ianuarie 2010

Frumoasa şi bestiile


În rolurile principale:

(de la dreapta la stânga)

Frumoasa

- Luiza Popa, arhitecta şefă a Constanţei

Bestiile

- Virginia Ştefănică, şefa Serviciului Public de Impozite, Taxe şi alte Venituri ale Bugetului Local

- Liviu Tramudana, purtătorul de cuvânt al Primăriei


Foto by Gelutzu

 

duminică, 17 ianuarie 2010

song of the day



Oh, rhythm of my heart

is beating like a drum

with the words “I Love you”

rolling off my tongue.

Interitus Dei concerteaza, dupa mai bine doi ani, in Constanta


Trupa Interitus Dei va susţine un concert, pe 30 ianuarie, de la ora 19.30, în Bar Rock Choppers din Constanţa. Acesta va fi prima apariţie, după mai bine de doi ani a trupei de doom gothic metal în oraşul natal. În deschidere vor cânta cei de la 9,7 Richter.

Cântarea din Constanţa va fi precedată de un concert în clubul bucureştean Suburbia, pe 21 ianuarie. Bogdan Boeru, bass-istul trupei spune că absenţa de doi ani din Constanţa a fost cauzată de... lipsa de ocazii. „Nu prea sunt cluburi de gen aici. Acest concert face parte din turneul de promovare al albumului In Motion.... sperăm să avem public numeros, în ciuda faptului că locuitorii Constanţei nu sunt mari consumatori ai acestui gen muzical", a mai precizat Boeru. Interitus Dei are un program destul de încărcat pentru 2010. Va concerta în mai multe oraşe ale ţării, printre care Suceava şi Iaşi (21 şi 22 februarie) pentru promovarea albumului In Motion, apoi, în perioada februarie - martie va pleca în turneu. Vara se anunţă „încărcată" de apariţii la festivaluri europene, însă băieţii vor intra şi în studio, în Germania, pentru înregistrarea unui nou album. Trupa a mai lansat Lonely White Idols (1997), The end of revelation (2000), Unholly (2002) şi In Motion ... (2009). În toamna lui 2005, au cântat în deschiderea celebrei formaţii Paradise Lost, trupă care le-a deschis „apetitul" pentru gothic, stilul pe care îl abordează. Alcătuiţi ca trupă în 1994, cei cinci constănţeni abordează un stil aparte pentru muzica românească, dar foarte gustat de tinerii care ascultă rock, doom gothic. Formaţia este alcătuită din Bogdan Boeru - bass şi voce, Adrian Galu - voce, Cristi Ţenţu - lead guitar, Ruhan Terente - guitar şi Sebastian Nataş Macovei - tobe. Mai multe detalii despre Interitus Dei puteţi citi pe www.interitusdei.ro sau pe http://www.myspace.com/interitusdei.

vineri, 15 ianuarie 2010

song of the day

quote of the day


In definitiv, ce e dragostea decat o taina pe care o ascund indragostitii si o poarta in umbra, de frica luminii? Pasiunile fug de lumina – lumina le omoara. Indata ce taina se da pe fata, dragostea vestejeste, isi pierde fragezimea, vraja, devine ceva obisnuit, de toate zilele. – Mihail Drumes

joi, 14 ianuarie 2010

song of the day

Despre precedentul Tecuceanu si cum am uitat sa fim oameni


Subiectul preferat al ultimelor zile este, fără doar şi poate, vaccinul împotriva gripei noi. Sau porcine. Sau cum naiba i s-o mai zice.

Recunosc, sunt printre cei care au dat buzna să se vaccineze. S-a făcut o săptămână de când am fost la medic, m-am injectat şi am creat panică printre cunoscuţi, care m-au întrebat zile la rând cum mă simt. M-am simţit bine, mă simt bine în continuare, nu am simţit nicio urmă de efect advers. M-am vaccinat pentru că m-am speriat foarte tare. Un cunoscut de-al meu, om la care ţin, aflase că este suspect de gripă... porcină. Mi-a spus şi nu l-am crezut, am luat în râs informaţia şi m-am certat în sinea mea atunci când mi-a trimis pe Internet o poză a adeverinţei medicale. Realitatea m-a izbit: era primul om pe care îl cunoşteam, de care îmi păsa, ce se lovea de problema asta. Mereu este mai uşor să treci cu vederea fapte atunci când nu te afectează pe tine sau pe cineva care face parte din universul tău. În cazul meu aşa a fost. A doua zi eram la vaccinare. Apoi, am auzit tot felul de informaţii negative despre lichidul care-mi intrase în corp cu ajutorul acului care-mi străpunsese pielea. Cu toate acestea, sute de mii de oameni s-au supus vaccinării. De ce? Avuseseră precedentul! Actorul Toni Tecuceanu a murit... şi s-a spus că de vină ar fi gripa porcină. Nu a mai fost văzut ca om, ci ca precedent. Cazul Tecuceanu a traversat cu mult limitele umanului. Este adevărat, o naţiune întreagă a suferit la moartea sa, dar nu neapărat din compasiune, ci mai mult de frică pentru propriile vieţi. Din cauza asta, cred că este necesar, pentru a redeveni oameni şi pentru a nu mai fi doar trestii gânditoare trântite la pământ de frica guiţatului gripei porcine, să citim nişte rânduri scrise pe net, nu pe hârtie, de un om care l-a iubit pe Toni, care l-a cunoscut şi a văzut în el mai mult decât individul celebru de la televizor care a fost răpus de gripa nouă. Sau poate că n-a fost.

„Când ai câştigat, «Gala tânărului actor» la Mangalia, te-am aplaudat! Când ne cântai la şpriţ, te aplaudam! Te aplaudam ironic când pierdea Steaua! De asemenea când te îmbrăcai în Elvis şi-ţi făceai numărul(...) Acum nu! Nu am putut să te aplaud - cică - pentru ultima oară. Nu pot să te aplaud dacă pleci în mijlocul spectacolului! Nu tu! Mai aveai atâtea aplauze de luat, dar la prima ta inconştienţă, ai ales să le iei pe astea. Îţi mulţumesc pentru tot, nu-ţi mulţumesc că mi-ai rupt sufletul, care te păstrează acolo! «O să ne adunam noi odată să facem o chestie mişto!», ne spuneai tu! Ne-ai adunat, dar regia ta a fost cumplit de dureroasă! «Razi ca prostu`!», aşa mi-ai scris acum o lună când eram în emisiune. Acum ca ce plâng, Toni?" - Alexandru Conovaru

marți, 12 ianuarie 2010

Cică asta mă aşteaptă în 2010


Fecioara

ATMOSFERA GENERALA
2010 poate fi numit anul relatiilor si libertatii de expresie. Gratie lui Jupiter, care din 20 ianuarie se instaleaza in Pesti, in zodia de peste drum, vei avea parte de tot felul de experiente in ce priveste segmentul relatiilor, parteneriatelor, asocierilor. Imaginea pe care o proiectezi in exterior nu mai este cenzurata, asa cum a fost cat tip Saturn a tranzitat Fecioara (2007-2009). Vei fi mult mai relaxat, mult mai increzator si optimist, dar si mai dornic de libertate si independenta.
Mai ales daca ti-ai asumat experientele aduse de Saturn in Fecioara, adica pe cele care te-au fortat uneori sa te maturizezi, intrebandu-te serios ce iti doresti cu adevarat sau cine esti si ce calitati/defecte ai, acum poti aplica cu succes toata intelepciunea acumulata. Atat in plan personal, cat si in plan social.
Acum Saturn se va afla in Balanta, in zona banilor si resurselor materiale, cu exceptia perioadei aprilie-iulie, cand se intoarce in Fecioara, pentru a-ti oferi prilejul de a fixa niste principii, de a reflecta serios in legatura cu drumul ales in ultimii doi ani, de a aduce corecturi acolo unde e cazul. In afara de aceasta perioada, Saturn va locui Balanta pana in toamna anului 2012, sugerandu-ti de aceasta data, sa fii atent cu finantele, sa le gestionezi cu maturitate si intelepciune, sa te gandesti la investitii pe termen lung si sa faci economii.
Primele luni ale anului iti pot aduce regrete, remuscari, lipsa de energie si dese momente de introspectie sau defensiva. Marte in Leu (pana la inceputul lunii iunie), in zona izolarii si smereniei, vorbeste de o pasivitate necesara, de incetinirea ritmului vietii, dar si de intrigi care pot aparea la locul de munca.
Pluto se afla in Capricorn, ca si in 2009, aducand trairi foarte intense in zona iubirii, pasiuni arzatoare, dar si o dorinta acuta de putere si autoritate. Destinul conlucreaza cu Pluto, in Capricorn, in sensul definirii asteptarilor afective, maturizarii si luarii unor decizii pe termen lung in ce priveste o relatie. De asemenea, poate fi vorba si despre decizia de a aduce pe lume un copil, sau un proiect de anvergura.
DRAGOSTE, RELATII
Acest domeniu de viata pare sa fie cel mai activ in cazul tau, pe tot parcursul anului. Jupiter aflat in zona partenerului de viata si a relatiilor in general iti poate insufla dorinta de socializare, dar si de libertate, mai ales in cadrul cuplului. Se poate vorbi despre un an al bilantului si deciziilor majore in ce priveste segmentul afectiv.
Adica, in acest an poti sa-ti pui pirostriile, daca ai o relatie de care esti pe deplin satisfacut, sau daca te lasi dus de val intr-o poveste de iubire proaspata. Insa, la fel de bine, daca relatia ta este una mai veche si destul de mult incercata in ultimii ani, s-ar putea sa-i pui punct fara sa clipesti, mai ales din primavara incolo, cand dorinta de nou si de libertate este foarte pregnanta.
Cu alte cuvinte, anul acesta aduce noutate si chiar aventura. Ai chef de experiente intense dar mai ales, ai nevoie sa te simti in largul tau si sa dai vietii relationale o directie noua, chiar daca asta presupune decizii radicale.
Povestile de iubire, pasiunile, sunt cu mai multa usurinta permise acum, chiar daca ai renumele unei persoane conservatoare si calculate. De data aceasta, esti mult mai dispus sa te lasi dus de val, asa ca aparitia unei noi relatii este foarte posibila.
Oricum, atat pentru Fecioarele singure, cat si pentru cele implicate in relatii (de iubire sau conjugale), 2010 aduce vant de schimbare, sau macar de reconfigurare si reinventare. Esti provocat,asadar, sa aduci planul relational in linia intai si sa-i acorzi atentie cu prioritate.
In mod cert insa, anul acesta nu vei sta prea mult acasa si nu te vei plange de singuratate. Iti faci cunostinte si prieteni noi, participi la tot felul de evenimente, cu alte cuvinte, viata sociala este foarte vie, iar nevoia de a fi vizibil este foarte puternica. Nu sunt excluse schimbarile de look, pentru ca simti nevoia sa starnesti admiratia celorlalti si chiar uimirea.
Fecioarele casatorite, dar si cele care abia se casatoresc anul acesta, este posibil sa conceapa un copil sau sa ia o decizie in acest sens. Nativii care deja au copii isi vor schimba probabil atitudinea in raport cu acestia, devenind mai responsabili si mai atenti la nevoile lor.
CARIERA, BANI
Zona carierei poate cunoaste o schimbare spectaculoasa, o transformare profunda, in toamna. Aceasta se produce prin constientizarea unor talente si datorita curajului de a-ti asuma in sfarsit, un proiect grandios, la care probabil te-ai gandit multa vreme, dar pentru care nu aveai determinarea necesara. In toamna acestui an, este foarte important sa iti depasesti orice frica si inhibitie si sa pornesti pe un drum care te inspira, pe termen lung.
In rest, sfera profesionala pare destul de tensionata la inceputul anului, prin pozitia lui Marte in casa a 12-a. Se poate spune ca prima jumatate a anului iti aduce destule frustrari, limitari, blocaje, sentimentul ca stai pe loc si ca nu poti sa-ti pui in practica ideile. Practic, este o perioada de probe de tot felul. Iti este testata rabdarea si capacitatea de a te detasa si accepta tot ce se intampla fara sa te lamentezi sau sa te revolti.
Cea mai constructiva atitudine in aceasta perioada este aceea bazata pe rabdare, incredere si toleranta fata de toti cei cu care lucrezi, chiar daca ti se par necooperanti sau nesinceri. S-ar putea sa apara si unele schimbari nedorite la locul de munca, dar si o atitudine ostila, cu iz de invidie, din partea colegilor.
In aceste conditii, pana in iunie e recomandat sa fii rezervat, sa conturezi in minte un plan de schimbare si sa lucrezi pentru el, strangand date, informandu-te, cautand persoanele potrivite sa te sprijine si mai ales, alimentand permamanent credinta ca vei putea sa-ti atingi scopul profesional. Pentru ca, asa cum mentionam mai sus, in toamna ai sanse mari sa faci un pas important.
In ce priveste segmentul financiar, acesta este activat de o planeta foarte importanta, dar si foarte riguroasa. Este vorba despre Saturn, care cu exceptia perioadei (aprilie- iunie), in restul timpului se va afla in Balanta, in zona banilor.

Saturn invita la cumpatare, seriozitate, planuri pe termen lung, gestionarea atenta a resurselor materiale, estimarea corecta a valorii personale si a muncii prestate. Chiar daca prima jumatate a anului nu pare prea generoasa din punct de vedere financiar, incepand din iulie simti ca intri intr-o perioada stabila, ca eforturile iti sunt rasplatite si ca in sfarsit, esti recompensat corespunzator. Din acest moment poti planui investitii, poti face planuri de anvergura, pentru ca stii pe ce te bazezi. De mentionat ca banii vin din munca proprie. Saturn rasplateste doar munca sustinuta si responsabila.

Totusi, perioada iulie-septembrie se poate defini ca o perioada a castigurilor facile. Pot veni si daruri, dar si sponsorizari, mosteniri sau sume de bani de la/prin altii. Partenerul poate avea un succes financiar, de care profiti si tu. Sau abilitatile unui asociat iti aduc si tie beneficii materiale.
De retinut ca 2010 este insa un an al relatiilor pentru tine. Asadar, este foarte important sa fii deschis la asocieri si parteneriate, pentru ca acestea se pare ca joaca un rol important in viata ta, la toate nivelurile.
SANATATE
In ce priveste acest segment, se pare ca perioada care necesita cea mai mare prudenta este ianuarie-mai. Marte in casa a 12-a predispune la cronicizarea unor afectiuni netratate corespunzator. Atentie mai ales daca exista deja probleme cu ochii, inima, tensiunea arteriala sau coloana vertebrala. Acum trebuie evitat efortul fizic sustinut, precum si excesele de orice natura.
La nivel digestiv poate exista sensibilitate, mai ales pana in iulie. Este momentul evitarii alimentelor nesanatoase si eliminarii viciilor.
In iulie-septembrie, evita sporturile extreme sau activitatile fizice care au grad de risc ridicat.

Nicoleta Svarlefus 

Pentru tine (scrisoare pentru un cunoscut)

Nu ti-am scris niciodata, asa ca-ntelegi cat de greu imi vine tocmai acum – cand iti relatez o-nmormantare la care suntem participanti si „sarbatoriti” in acelasi timp. Nici nu ti-as fi spus ceea ce-ai sa vezi aici daca nu mi-ai fi cerut explicatii. Ma-ntrebi, din cand in cand, de ce m-am schimbat, cu-aceeasi incapatanare cu care se discuta la-nmormantari de ce-a murit raposatul, ca si cand n-ar fi acelasi lucru ca a murit de cancer, de pneumonie sau calcat de-o masina. Nu suntem obisnuiti sa acceptam fenomenele in sine, vrem totdeauna sa stim si „de ce”. Daca cel care-a murit merita sa-l plangi, atunci plange-l ori de ce-ar fi murit.


Cred ca te mira ca in vocabularul meu, redus ani in sir la „te iubesc”, exista si alte cuvinte. De fapt, si eu redescopar acum in mine femeia inteligenta, omul cu judecata. Mi se pare ca sunt o veche cunostinta pe care-am scapat-o din vedere multa vreme. Ani de zile ma uitam in oglinda si nu-mi vedeam decat picioarele, fiindca ele-ti placeau, „frumoase, lungi, cu pulpe rotunde”. Azi, descopar ca meritam din partea mea o privire mai atenta.


Am fost pedepsita, ca sa-mi continui explicatia, fiindca am trait o fictiune. Omul n-are dreptul sa traiasca decat realitatea, chiar daca-l nemultumeste, si n-are dreptul sa traiasca decat ceea ce poate arata la lumina zilei, oricat de imperfect ar fi. Mi-aduc aminte-acum de-o maxima dintr-o carte: „scrie numai ceea ce poti semna, fa numai gesturile pe care le poti face fata de altii”.


Iar noi doi ne-am inchipuit ca ne putem sustrage controlului, judecatii. Nu ne-am gandit niciodata ca un singur om ajunge pentru alcatuirea unui tribunal. Nimeni n-a stiut de legatura noastra, deci nimeni n-a putut sa ne-o-nvenineze cu nimic din afara.


Mie mi s-a-ntamplat ca tuturor oamenilor care traiesc o fictiune: te iubeam pentru ceea ce-mi inchipuiam ca esti, iar tu, nerespectand legile conspiratiei, mi te-ai aratat si-asa cum esti. N-ai nici o vina si nici macar n-am sa-ti fac vreun repros pentru „asa cum esti”. Stiu ca are sa te doara ce-ti spun acum: descopeream in tine lucruri comune cu fostul meu barbat si cu actualul meu barbat. Erau exact cele de care fugeam, de care voiam sa scap: indiferenta, lipsa de preocupare pentru ceea ce starnim in altul cu faptele si cu vorbele noastre. Iti repet, n-ai nici o vina; vina e-a mea ca iubeam un om care nu exista.


Si s-a ivit si-acea lipsa de proportii de care de asemenea fugeam: toata viata am dat, am fost de-o generozitate nepermisa uneori. Eu sunt omul care da ultimii doi lei cuiva care are nevoie de ei. Tu ii pastrezi pentru tine. De fapt, aste e deosebirea esentiala intre noi doi. Tu iti pastrezi totdeauna cei doi lei ai tai. M-am despartit de tine fiindca pentru mine dragostea noastra era totul, iar pentru tine o parte din tot, foarte echilibrata cu celelalte parti ale vietii tale. Erai ca omul care accepta sa mearga la carciuma sa bea doua paharede vin si e-n stare sa stea pana dimineata fara sa guste dintr-al treilea. Eu m-am azvarlit in dragostea noastra ca un betiv fara judecata. E vina mea, bineinteles. Tu cunosti acea dreapta masura a lucrurilor pe care eu n-o cunosc. Tu ai respect fata de indatoriri si de institutii pe care eu nu-l am. Te porti cu nevasta pe care n-o iubesti sau cel putin asa-mi spuneai mie, ca si cand ai adora-o. De fapt, ar merita-o din plin. Nu mi-a facut niciodata placere s-o vad, fiindca era sotia ta, se bucura de tine, omul care-si fi vrut sa fie numai al meu. Acum, cand imprejurarile ma fac s-o vad mereu, nu reusesc deloc sa-i descopar vreun defect de caracter sau macar fizic. O ascult cu voluptatea celor care se-autoflageleaza, cum te lauda, si-mi dau seama ca esti revelatia ei, a-ntregii ei vieti. Pe cine minteai? Nu ma pot opri nici acum sa ma-ntreb. Ai intrat in viata mea dornic probabil nu de ceva mai bun, ci de ceva nou. Ai dat suficient de repede semne de oboseala, e vina mea ca m-am agatat de tine ca inecatul de firul de pai. Dar toate cele la care nu stim sa renuntam la timp se razbuna cu varf si-ndesat. Am ispasit toata dragostea si toate iluziile pe care mi le-am facut despre tine si despre dragostea noastra.


E vina mea ca mi-am inchipuit ca ceva ce nu se petrece la lumina zilei te poate face fericit.


Imi spui ca m-am schimbat. Nu m-am schimbat, am vrut si-am luptat sa ma schimb. N-am plecat de langa tine; m-am rupt, m-am smuls, cand te iubeam mai mult, cand mi-era cel mai greu. Era un efort de demnitate omeneasca, nu feminina. Tu ti-ai pastrat tot timpul capul pe umeri, ti-ai vazut de nevasta si copiii tai, eu am uitat ca mai exista si alte fiinte pe lume afara de tine. Nu-ti fac nici o clipa injuria sa cred ca nu m-ai iubit. M-ai iubit cu-o dragoste masurata, mi-ai dat atat cat credeai ca mi se cuvine, eu ti-am dat tot.


Tu n-aveai niciodata timp pentru mine; saptamani intregi, din 24 de ore ale zilei, nu gaseai doua minute macar sa ma chemi la telefon. Acum ai timp, dar ce sa mai fac eu cu timpul tau! Traim viata ca si cand am fi o specie eterna. Nu ne gandim niciodata ca maine poate fi prea tarziu, ca putem muri pana maine si ca tot ceea ce e al nostru azi, maine poate fi cenusa. Iarta-mi aceste „consideratii” generale.


Odata, cand te-am chemat la telefon, aproape plangand, sa te-ntreb de ce ma lasi sa ma macin de una singura, mi-ai spus cu vocea pe care stii atat de bine sa ti-o faci taioasa si excedata: “Stii ca n-am timp”. Si eu am tacut. Ai continuat : „De ce nu te uiti intr-o oglinda ca sa-ti dai seama ca orice barbat ar fi fericit si magulit langa tine, cu tine, si-ai sa-ntelegi ca-ntr-adevar n-am timp”. Chiar daca te-as putea ierta pentru vorbele astea, n-am sa le uit niciodata. Daca mi-ai fi spus: „Esti cea mai frumoasa din bordel, asa ca n-avea grija, cand trec pe-acolo tot pe tine te iau” ar fi-nsemnat acelasi lucru. Mie nu mi-ar fi venit niciodata in minte sa te raportez la alti barbati ca sa-mi dau seama cat te-ar putea dori alte femei. Nu ne dam seama ca dezamagirea este echivalenta cu un omor. M-ai omorat din imprudenta. N-ai nici o vina. Fiindca nu stiai ce faci. Fata de Dumnezeu oamenii au insa o mare infirmitate: nu iarta celor care nu stiu ce fac.


N-am fost niciodata lacoma, nici de bani, nici de lux, nici de mancare, de nimic. Numai de tine am fost lacoma, de sufletul si de trupul tau. Nu ma multumeam cu ce-mi ofereai, iti ceream. Ca o cersetoare. Nu m-am gandit nici o clipa ca e nedemn sa cersesti. Am fost lacoma, si Dumnezeu, in care nu cred, m-a pedepsit, si mai ales m-ai pedepsit tu, singurul meu Dumnezeu.


Tu n-ai nici o vina.


N-aveai niciodata timp. Cat de putin am stat de vorba impreuna: nu cred ca mai mult de 20 de ore si cred ca macar 15 dintre ele, de fata cu altii, despre lucruri indiferente, neutre, care n-aveau nici o legatura cu noi. Cand eram singuri, in acele atat de putine dati, imi spuneai lucruri si mai indiferente, despre spitalul tau, despre greutatile meseriei, despre ele pe care ti le faceau oamenii. Le ascultam, ma interesau fiindca faceau parte din viata ta. Judecata rece care s-a cuibarit mai tarziu in mine imi spunea ca lucrurile astea ar putea sa figureze si-ntr-o fisa de cadre sau intr-un raport de activitate. Nu mi-ai spus niciodata de ce nu-ti iubeai nevasta, pe cine-ai iubit, ce te nemultumea, ce ti-ai dori. Un singur lucru mi l-ai spus clar, raspicat, si mi-l repetai cu grija, din vreme-n vreme: „Nu ti-am promis niciodata nimic si ar fi criminal sa-ti promit ceva”. Am o buna memorie afectiva. Ar fi ajuns sa-mi spui o singura data. Nu mi-ai promis nimic, nici nu ti-am cerut si nici nu ti-as fi cerut. Ma durea ca nici dorinta de-a fi putut sa-mi promiti vreodata ceva n-o aveai. Imi dadeai, involuntar poate, de-nteles ca locul meu era la marginea vietii tale. E vina mea ca ducandu-ma la spectacol cu bilet de strapontina as fi putut ca un domn de pe-un fotoliu sa-mi spuna macar ca-i pare rau ca nu-mi poate da fotoliul lui. N-ai schitat nici un gest de regret ca stateam pe strapontina. De fapt, asa e bine: sa n-ai regrete asupra lucrurilor pe care nu le poti schimba. Te purtai intr-un fel care sa ma descurajeze, e vina mea ca n-am vrut sa inteleg, ca m-am incapatanat. Imi par atat de ridicola mie insami. E bina mea ca m-am multumit cu faramituri de la ospatul la care fusesem invitata la bucatarie, nu in salon. Ce vina ai tu ca-n mintea mea bucataria a stralucit ani de zile sub lumina orbitoare care se revarsa in mii de curcubeie prin turturii de cristal ai unui imaginar candelabru!


Singura daruire totala intre doi oameni e-n pat, asa-mi spuneai. Poate ca si-acolo ai facut economie de mijloace ca sa respecti principiul de-a nu ma angrena decat cu masura in viata ta. Iarta-ma, am spus o rautate. Uneori, as vrea atat de mult sa te fac sa suferi, dar nu cu vorbe – cu fapte. As vrea sa ma iubeasca un barbat si sa-l iubesc si eu, iar tu sa stii si sa vezi, sa fac si sa spun tot ce-ar putea sa te doara mai mult, o durere de care sa te zvarcolesti. Si mai mult decat asta, as vrea s-ajung ziua cand goala si culcandu-ma cu-acest om sa-mi spuna cineva ca vii tu in camera si eu sa m-acopar cu un cearsaf si sa spun: ei si, dar nu „bonne mine contre mauvaise fortune”, ci din toata inima mea repopulata de alta fiinta si de alte imagini. Iar sunt vinovata fata de mine, iar alunec in fictiuni, nu mi-a fost de-ajuns una!


Tu n-ai nici o vina.


Iti fac un singur repros. Cand mi-ai legat viata de-a ta – nu, nu e bine spus – de tine, fiindca vietile noastre au mers paralel, si-atat, ma cunosteai de ani de zile, si dac-ai avut cat de cat banuiala fondului meu adevarat n-ai fi trebuit s-o faci. Ar fi fost destule femei fericite cu iubirea ta direct proportionala cu valoarea obiectelor. De ce trebuia sa m-alegi tocmai pe mine, pe care m-ai facut atat de nenorocita cu-aceasta proportionalitate? De ce m-ai ales tocmai pe mine, cand stiai ca-ti pastrezi totdeauna ultimii doi lei?


Si-acum vreau sa-ti cer ceva, ca unui prieten: te rog nu ma chema niciodata, nu cauta sa-nvii ceva ce stii foarte bine ca n-a murit. Ajuta-ma sa-mi pot demonstra ca realitatea, oricare-ar fi ea, merita mai mult decat cea mai frumoasa fictiune.


M-am rupt de tine cand te iubeam, n-am vrut s-ajung niciodata la drojdiile urei.


Sa ne-nchipuim c-am murit. Eu te-am plans, te mai plang si-acum, dar intr-o zi am sa te-ngrop ca pe toti mortii. Plange-ma si tu, o zi, doua, cat crezi ca merit, in inima ta atat de echilibrata, si-ngroapa-ma, incinereaza-ma, sfarseste cu mine. Si vom fi amandoi asemeni celor care mor tineri si frumosi, pe care timpul nu-i poate altera in amintirea celorlalti.


Ileana Vulpescu, Candidatii la fericire.

song of the day

luni, 11 ianuarie 2010

bad feelings

Nu ştiu exact care sunt motivele, însă am o stare foarte nasoală. parcă aştept să se întâmple ceva urât. sper să nu. însă, sunt foarte anxioasă şi, repet, mi se pare că din minut în minut se va întâmpla ceva rău... nu-mi place să mă simt aşa!

song of the day

duminică, 10 ianuarie 2010

Cum miroase dragostea?!

de când mă ştiu am fost obsedată de mirosuri. mereu mi-au plăcut parfumurile, întotdeauna mi-am dorit să am cât mai multe sticluţe colorate din care, dimineaţă de dimineaţă să mă "îmbrac“ într-o aromă diferită. şi nu numai că îmi place să miros eu frumos, însă îmi place să păstrez în memorie parfumul amintirilor, al persoanelor dragi mie, al clipelor trecute. cică se cheamă memorie olfactivă, iar eu o am. simt un miros anume şi imediat încep să-mi amintesc câte o întâmplare, îmi revine în minte imaginea unui om care înhseamnă sau a însemnat ceva în viaţa mea, asociez numele parfumului sau ceea ce îmi inspiră cu un anume moment pe care nu l-am uitat, dar pe care l-am păstrat într-un colţişor al minţii mele. aşa că, pentru mine, dragostea a avut întotdeauna miros. 

la un moment dat, când eram foarte mică, dragostea mea mirosea a Brut. ţin minte că era un recipient mare, dintr-o sticlă sablată, cu un capac  imens. în jurul capacului era legat un lănţişor auriu de care atârna o plachetă metalică pe care scria Brut. apoi, mai târziu, dragostea mea a mirosit a Aqua di Gio. numai gândul la parfumul pe care ajunsesem să-l ador din cauza dragostei prea mari mă făcea să visez. la un moment dat, am crezut că parfumul lui Armani va fi ultima mea dragoste, că nările mele nu vor mai putea simţi niciun alt miros vreodată, că aventura mea olfactivă s-a finalizat şi că viaţa-mi va fi înmiresmată pentru totdeauna la fel. însă, aşa cum cineva a spus foarte bine, istoria nu se scrisese. am trecut prin alte parfumuri care nu mi-au rămas deloc în memorie. în afară de unul anume: Polo Black. am încercat mai apoi să transfer mirosul, împreună cu afecţiunea, asupra altcuiva. experiment nereuşit. mai apoi, o dragoste închipuită de mine a mirosit a Code. din nou Armani. şi acum dacă îl simt îmi amintesc de adultul cu suflet de copil care mă făcea să râd la fel de bine cum îmi provoca plânsul. dar nu a rămas în mintea mea ca fiind parfumul dragostei mele. acum, am ajuns din nou într-un punct în care cred că dragostea mea va mirosi mereu la fel. însă, din păcate ştiu că nu este aşa, în ciuda faptului că povestea asta pare fără de sfârşit. "nu ai tu norocul ăsta“, mi s-a spus atunci când mă plângeam că aş vrea să văd finalul. mi-am dat seama la un moment dat că, deşi această dragoste durează mai mult decât celelalte, că este adevărată şi că le-a depăşit pe restul din toate punctele de vedere, nu miroase decât a clipe, vorbe şi priviri. nu ştiu de ce nu am păstrat în minte nicio mireasmă de-a lui, în ciuda faptului că le-am simţit pe toate. însă, după mulţi ani, dragostea mea miroase din nou. let's play!



joi, 7 ianuarie 2010

minuţel de poezie

Iubeşte-mi mâinile
de Elena Farago


Iubeşte-mi mâinile
Şi ochii
Şi iartă-le dac-au fost clipe
În care n-au ştiut să-ţi spună,
În care n-au putut sa-ţi dea
Atât cât ar fi vrut,
Atâta - cât poate doru-ţi le cerea
În dragostea,
În îndoiala,
În deznădejdea unei clipe ...

Iubeşte-mi mâinile
Şi ochii
Şi iartă-le nevruta vină
Că prea târziu veniră-n cale-ţi
Şi prea curând se duc de tot ...

Dezleagă-mi sufletul de vina
Că in curând n-am sa-ţi mai pot
Aduce-n mâini
Şi-n ochi
Durutul,
Târziul zâmbet de lumină ...




Vama Veche - Iubeste
Asculta mai multe audio Muzica

Azi e ziua cea mare! Se intoarce Mazare!


După cum ne-am obişnuit, mai-marele orăşelului aerisit de briza Mării Negre pleacă, iarnă de iarnă, în însorita Brazilie. Este adevărat că a mai avut şi scăpări şi că a ajuns prin alte destinaţii. Însă, exotismul nu a lipsit niciodată de prin plimbările sale.

Povesteşte de fiecare dată când se întoarce cum a fost, cum s-a simţit, ce-a mâncat şi ce-a văzut, îndeajuns încât să ne facă să visăm, dar să şi jubileze în faţa supuşilor săi constănţeni. Şi mai ştie ceva: plimbările îi vor creşte cota de dandy mioritic, de băiat umblat, deştept, cu bani şi ceasuri pe care le poţi vedea din Cosmos, mai ceva ca pe Marele Zid Chinezesc. Cică este trendy să porţi ceasuri de dimensiuni exagerate, iar Mazăre al nostru nu poate dezamăgi electoratul, care-l vrea cool. Mi-am adus aminte, gândindu-mă la ce vrea electoratul, de o melodie a celor de la Sarmalele Reci. „Ţara te vrea prost" de numeşte piesă care ne... „învaţă": „Ce folos să-nveţi atât limba română / O vorbeşti cursiv de la doi ani/ Nu exagera nici cu matematica / S-o ştii numai cât să nu te-ncurci la bani". Păi la ce naiba să mai avem idealuri în viaţa asta dacă ne distrugem viitorul cu mâna (ştampila) noastră. Dar asta este o altă poveste deja. Să ne amintim că pe la mijlocul lui decembrie, tărâmurile litorale au devenit mai sărăcăcioase, că briza mării nu a mai fost la fel, că distracţiile s-au stins, iar lumina şi-a pierdut din strălucire. Atunci a plecat primarul nostru mult-iubit în Brazilia. De tot? Nu am crezut asta nicio clipă, cu toate că aşa promisese şi i se urase. Şi, chiar dacă s-a zvonit că va reveni pe meleagurile pe care le stăpâneşte abia în luna martie, după ce ar fi participat în calitate de dansator pe carul alegoric la Carnavalul de la Sao Paolo, cică Mazăre Radu - Ştefan va ateriza astăzi în friguroasa Românie. Bârfa s-a auzit chiar din primărie, iar angajaţii deja îl aşteaptă înfriguraţi. Vor reveni la programul de zi cu zi: şefu' vine când dă Domnu' la serviciu, stă puţin şi pleacă, pentru că este om ocupat. Mare stres şi pe oamenii ăia! Nu înţeleg de ce s-ar întoarce primarul aşa repede. Nu-mi dau seama, pe de altă parte, cât concediu poate avea într-un an. Adică el face parte dintr-o categorie favorizată care poate pleca de la serviciu atunci când vrea muşchiuleţul lui? Sau numai noi, muritorii de rând suntem total neînţelegători şi egoişti şi nu ne dăm seama că o muncă asemenea celei pe care o deţine el, conducătorul suprem, poate fi extrem de solicitantă. Poate aşa o fi. Atât vă spun: pregătiţi-vă! De azi începe circul! Nu cred că vom ţine „capu' la cutie" prea mult timp.

miercuri, 6 ianuarie 2010

song...



How can I think I’m standing strong,
Yet feel the air beneath my feet?
How can happiness feel so wrong?
How can misery feel so sweet?
How can you let me watch you sleep,
Then break my dreams the way you do?
How can I have got in so deep?
Why did I fall in love with you?

This is the closest thing to crazy I have ever been
Feeling twenty-two, acting seventeen,
This is the nearest thing to crazy I have ever known,
I was never crazy on my own…
And now I know that there’s a link between the two,
Being close to craziness and being close to you.

How can you make me fall apart
Then break my fall with loving lies?
It’s so easy to break a heart;
It’s so easy to close your eyes.
How can you treat me like a child
Yet like a child I yearn for you?
How can anyone feel so wild?
How can anyone feel so blue?

This is the closest thing to crazy I have ever been
Feeling twenty-two, acting seventeen,
This is the nearest thing to crazy I have ever known,
I was never crazy on my own…
And now I know that there’s a link between the two,
Being close to craziness and being close to you.
…and being close to you
…and being close to youuuuuu…