marți, 28 decembrie 2010

Mică pauză de linişte - "Pune mâna pe el să se facă mare!“

De două zile stau în casă şi vegetez cum nu am mai făcut-o de mult timp. probabil că atunci când mă voi întoarce la realitatea constănţeană îmi va fi greu să mă reobişnuiesc, să am din nou ceva de făcut, să îmi beau cafeaua citind ziarele şi să mă apuc de treabă. sper ca până atunci să mă satur de leneveală. deocamdată este atât de bineee :D ieri a nins toată ziua şi eu, antisociala, am fost nevoită să mă duc la piaţă. încruntată, nemachiată, am tras pe mine haina şi am pornit prin mocirla formată din zăpadă şi nisip (sau pământ, nu mi-am dat seama) rămas în urma lucrărilor la celebrul pasaj basarab. mi-am băgat portofelul, atât de mare cât este el, într-un buzunar al blugilor şi telefonul în celălalt. pe drum am văzut un nene ieşind dintr-un magazin. m-am încruntat puţin mai tare şi mi-am văzut de drum. în spatele meu îl aud spunând: "pune mâna pe el să se facă mare!“. "Doamne!“, mi-am spus. "Ce pervers o mai fi şi ăsta?!?“. şi a repetat de câteva ori acelaşi lucru în timp ce eu, cea speriată de zăpadă şi terifiată la gândul că aş putea aluneca, am grăbit pasul înfruntându-mi teama. la un moment dat, enervată de îndemnul repetitiv, m-am uitat la el. în braţe, într-o gentuţă sau o sacoşă, nu ştiu sigur, avea un miel, cred că abia fătat. o creatură la fel de speriată ca şi mine, numai că foarte, foarte mică. oare pot deveni mai suspicioasă şi mai antisocială decât atât?!?!?!?!

sâmbătă, 18 decembrie 2010

Mică pauză de linişte - No more Christmas in my life!!!


Anul ăsta nu vreau să vină Crăciunul. Nu vreau, pur şi simplu. Vreau să adorm, să treacă, să nu vină, să nu-l simt, să nu-l trăiesc. NU VREAU!!! Nu-l vreau pe Moşu, nu vreau brad, nu vreau colinde, nici cadouri, mâncare, sarmale, cozonaci şi alte alea. NIMIC! Absolut nimic. Anul ăsta nu-mi doresc nimic, nu vreau să se întâmple vreo minune pt mine (pt alţii aş avea câteva dorinţe), nu aştept, nu sper, nu se va întâmpla. Până şi curăţenia "de Crăciun“ o amân ca şi cum ar veni Crăciunul mai greu în felul ăsta. Nu sunt Grinch, nu vreau să stric sărbătorile altora, dar pur şi simplu nu vreau să trec eu prin asta. Nu acum, nu anul ăsta. Mă prefac, am melodie de Crăciun pe telefon, am wallpaper cu Micky şi cu Santa dar, la naiba, NUUUUU! Asta ca să nu mai vorbesc de Revelion. Ăla mă înspăimântă de-a dreptul! Nu-mi place decembrie... Nu anul ăsta. Poate altă dată...

song of the day


luni, 6 decembrie 2010


Mică pauză de linişte - A venit Moşu'


Lui Ricky, Moş Nicolae i-a adus primul îngheţ. de dimineaţă, micul de el stătea în parcare zgribulit, alb şi străluci de la gheaţă. dar s-a remediat repede situaţia :D eu, pe de altă parte, abia aseară m-am gândit la Moşul. şi mi-am amintit că nu i-am scris şi că nici lui Moş Crăciun nu îi voi trimite vreo scrisoare. de ce? păi... simplu. nu cred că-mi doresc ceva mai mult decât am. în acest moment cel puţin... nu îmi mai pot dori nimic. şi nu voi scrie toate clişeele lumii, dar voi spune atât: mămica mea este sănătoasă, Diduţa este liniştită, Licuţă merge singur chiar şi până la baie, Andra mea este fericită şi îşi găseşte timp să mă întrebe: "ce faci, copilu'?“, există oameni cărora le pasă de mine, am unde pleca de dimineaţă, dar şi unde să mă întorc. şi, cel mai important,este linişte în jurul meu. multă linişte. şi... începe să fie foarte bine :)

ce aş mai putea să îmi doresc?

probabil că Moşii aduc întotdeauna ce-ţi lipseşte, nu neapărat ce-ţi doreşti... poate că asta este minunea...

Dăruieşte cu CTV


Din 6 decembrie, postul de televiziune Constanţa TV iniţiază o campanie de suflet, prin care îşi propune să aducă speranţa în casele câtorva familii sărace. Cu ajutorul lui Moş Crăciun, le vom reda credinţa acestor oameni aspru încercaţi, pentru a le aduce în inimi bucuria naşterii Mântuitorului.

Am ales cinci cazuri sociale din judeţul Constanţa, cu poveşti triste de viaţă. Vorbim despre copii maturizaţi timpuriu, secătuiţi de lacrimi şi de neputinţă, cu părinţi mult prea săraci ca să le poată aduce bucuria Crăciunului. Vrem să strângem jucării, rechizite, îmbrăcăminte şi încălţăminte, fructe şi dulciuri şi să le dăruim, în preajma Crăciunului, acestor familii.
Vom pregăti şi brazi împodobiţi pentru ca acei micuţi necăjiţi să poată simţi cu adevărat emoţia şi bucuria acestei sărbători sfinte.
Campania va dura trei săptămâni (6 24 decembrie), timp în care veţi putea aduce daruri pentru membrii familiilor necăjite, la sediul CTV.
În prima săptămână (6 10 decembrie), de luni până vineri, la Ştirile CTV veţi cunoaşte aceste familii de oameni fără speranţă, veţi afla poveştile lor de viaţă, îi veţi vedea cum îşi duc traiul de zi cu zi, cum îşi câştigă existenţa părinţii, câţi copii sunt, ce posibilităţi de educaţie şi de joacă au micuţii, ce aspiraţii au, ce şi-ar dori să primească de la Moş Crăciun.
În cea de-a doua săptămână (13 17 decembrie), vi-i vom prezenta pe aceia care se vor alătura iniţiativei noastre, zilnic vom prezenta cum decurge campania, câţi oameni ni s-au alăturat în acest demers, ce anume am reuşit să adunăm pentru aceste familii, care sunt cei care au dăruit şi cu ce gânduri au sărit aceşti oameni în ajutorul micuţilor.
La finalul campaniei, toate cadourile vor fi adunate, iar o echipă CTV împreună cu partenerii care ni se vor alătura, se va deplasa apoi la fiecare dintre aceste cinci familii pentru a duce darurile adunate. Acţiunea se va desfăşura pe parcursul a două zile (22 şi 23 decembrie), va fi filmată şi difuzată sub forma unor reportaje, în jurnalele principale din aceste două zile.
Pe 24 decembrie, în ajunul Crăciunului, la ora 20:00, veţi afla, din ediţia specială "CTV DĂRUIEŞTE" cum s-a desfăşurat întreaga campanie. Emisiunea, care va dura o oră, va fi difuzată în direct şi va prezenta, pas cu pas, derularea campaniei, cine a sărit în ajutorul nostru, ce am reuşit să adunăm pentru aceşti copii, cum au reacţionat ei la vederea darurilor. Emisiunea va fi difuzată în reluare şi a doua zi, de Crăciun.
Dorim să vă alăturaţi demersului CTV şi să aducem împreună bucuria în sufletele celor greu încercaţi şi împovăraţi de necazuri, care au nevoie de sprijinul nostru.
Orice ajutor este binevenit. Contăm pe sprijinul dumneavoastră.

http://www.ziuaconstanta.ro/rubrici/umanitar/daruieste-cu-ctv-video-75676.html

song of the day


quote of the day

Femeia poartă pică unui bărbat mai mult pentru ceea ce ar fi putut să fie şi n-a fost, decât pentru ceea ce a fost şi a dezamăgit-o. Ileana Vulpescu - Arta Compromisului

duminică, 5 decembrie 2010

Sunt fecioara. Eu spun - tu faci. - Minunat!!! :)))


Daca vrei sa fiu a ta trebuie sa muncesti, sa transpiri din greu. Nu inseamna ca daca te plac automat vreau sa fiu cu tine. Trebuie sa meriti asta. Si trebuie sa mi-o si dovedesti.

In primul rand vreau supunere totala. Ce? Indraznesti vasalule sa vorbesti? Probabil ca nu ai inteles cum sta treaba. Tu trebuie sa imi arati in permanenta ca ma adori. Sa te tarasti pe coate si genunchi pe langa mine. Hai, hai. Putina umilinta nu strica nimanui. Ia sa vedem noi cum iti sta cu tocul meu de la pantof infipt in cap, pe post de palarie. Zau ca nu-ti sade rau.

Ai grija sa imi arati ca sunt pe primul plan. Daca ridic din sprinceana atuci sa fii gata sa abandonezi tot ce conteaza pentru tine. Pentru ca de acum inanite eu sunt centrul existentei tale. Nu sunt geloasa. Ha. Parca te-ai putea uita dupa alte femei cand ma ai pe mine. Dar sunt tare posesiva. Asa ca ai grija ce ii cumperi mamei tale cadou de Craciun. Ar fi bine sa fie un cadou patetic.

Acum ca am reusit sa te umilesc suficient incat sa ma convig ca vei rezista la torturile ce urmeaza, accept sa fiu cu tine. Ai grija insa, draguta, sa nu ma sufoci. Nu ai voie sa ma suni sa ma intrebi unde sunt. Nu imi pasa ca azi e ziua noastra, eu tot voi sta peste program. Nu vezi ca sunt plecata in batalii mai importante decat tine? Pe tine oricum te-am cucerit déjà, asa ca imi ascut acum cutitele pe alte victime, in alte razboaie, cu alte zari de mize pline.

Daca te muti cu mine voi incepe programul de intensa reeducare. Toate lucrurile au un loc al lor care trebuie respectat. Bineinteles ca eu decid care le este locul. Sa nu indraznesti sa scuturi ordinea prestabilita ca te asteapta un adevarat taifun. Daca alti oameni se spala o data pe zi, tu trebuie sa te speli de 3-5 ori. O sa te verific la batista si la unghii. Sa mirosi frumos si sa emani prospetime, chiar daca ai lucrat o zi intreaga.

Daca inviti prieteni acasa, trebuie sa sa te asiguri ca nu sunt murdari pe talpa cand intra. Sa-i pazesti sa nu dea scrum pe jos, sa te asiguri ca o sa manance manierat si ca atunci cand merg la baie nu le cade vreun fir de par din cap sau, doamne fereste, altceva si mai serios de-atat. Trebuie sa respecte regulile casei, sa nu miste obiecte de colo colo si isi declare de la inceput scopul si durata vizitei. Ori asa, ori mai bine nu inviti deloc. Cum vrei tu.

Pentru ca am puternice instincte materne, vreau copii. Stai draga, nu te grabi. I-am programat peste 4 ani. In 3 ani si jumatate voi merge la specialist pentru a face analize. In 3 ani si 3 sferturi incepem sa lucram practic la conceptie. In maxim un sfert de an vreau un rezultat. Si cand asta se va intampla, tu trebuie sa fii complet pregatit, si fizic si psihic si moral. Sa n-aud ca stai sa vezi, ca har, ca mar.­

Sunt fecioara. Eu spun – tu faci. Dar asta pana ajungem in pat. Acolo te rog sa termini cu respectul si adoratia. Asta e doar pentru ochiul publicului. Pentru ochiul meu vreau altceva. Nu-ti fie frica, uite ia controlul, fa ce vrei din mine promit sa tac , sa ascult si sa imi placa de sa mor.

Ce zici, ai curajul sa ma cuceresti? Promit ca rasplata va fi pe masura chinurilor si umilintelor tale.

http://www.hotcity.ro/la-cine-tinem/rubrica/femeile-hot-ale-zodiacului?page=1

vineri, 3 decembrie 2010

quote of the day

Este cu neputinţă să iubeşti a doua oară ceva ce ai încetat cu adevărat să iubeşti. La Rochefoucauld

miercuri, 1 decembrie 2010

Frozen here on the ladder of my life


I can't light no more of your darkness
All my pictures seem to fade to black and white
I'm growing tired and time stands still before me
Frozen here on the ladder of my life
Too late to save myself from falling
I took a chance and changed your way of life
But you misread my meaning when I met you
Closed the door and left me blinded by the light
Don't let the sun go down on me
Although I search myself, it's always someone else I see
I'd just allow a fragment of your life to wander free
But losing everything is like the sun going down on me
I can't find, oh the right romantic line
But see me once and see the way I feel
Don't discard me just because you think I mean you harm
But these cuts I have they need love to help them heal

luni, 29 noiembrie 2010

Halo


song of the day


Art of Hair: Flore Goane - stilist în două lumi

"Româncele vor totul într-un loc: manichiură, coafor, cosmetică, îngrijire corporală... totul. În Germania, nu găseşti aşa ceva"

Dacă o vezi când coafează ţi se pare că lumea întreagă s-a oprit în loc şi că nimic nu mai există în univers în afara acelui păr care trebuie aranjat, vopsit sau tuns. Are un fel de paradis al său, în care nu se spun cuvinte, cum ar zice Nichita Stănescu.

Pe Flore Goane o găsim la salonul Art of Hair, iar povestea ei de viaţă este parcă desprinsă din filme. A plecat în Germania când avea 15 ani, şi-a făcut o viaţă pe tărâmuri străine neamului ei, dar apropiate acum sufletului său, apoi s-a întors în România. Foarte emoţionată şi puţin temătoare, povesteşte începuturile aventurii familiei sale pe tărâmuri germane: "Tata a avut ceva probleme aici, în ţară şi... a plecat în Germania, în oraşul Karlsruhe. După o vreme, am obţinut paşapoarte mama, eu şi fratele meu, şi ne-am dus după el. A fost foarte greu pentru părinţii mei. Am început o viaţă cu totul nouă acolo. Şi, gândeşte-te cum este pentru o adolescentă, aveam 15 ani, să ajungă din comunism în capitalist. Nu văzusem în viaţa mea aşa magazine sau haine. Dar mama îmi spunea mereu: «Noi trebuie să vă facem vouă un viitor şi acum nu avem bani pentru haine». Aşa că, din primul meu salariu, obţinut la 15 ani, mi-am cumpărat o fustă şi o bluză. Nici nu-ţi închipui ce mândră şi ce fericită am fost! Făceam curăţenie într-o bancă şi din asta câştigam banii de buzunar". Pasiunea pentru păr, transformată încet, încet în artă a descoperit-o tot în Germania.

Istoria unei pasiuni

"Aveam o prietenă mai mare decât mine, plecată în Germania cu ceva vreme înaintea noastră. Îşi deschisese frizerii în bazele americane de acolo. Avea vreo patru sau cinci, iar într-una dintre ele lucra chiar ea. Într-o zi, m-a întrebat dacă vreau să lucrez şi eu cu ea şi aşa am ajuns să tund soldaţi americani. Mi-a fost teamă cel mai mult de cei de culoare, pentru că au părul acela specific şi mă gândeam că nu voi reuşi. Însă mi-a plăcut enorm. De aici am ajuns la şcoala de specialitate", povesteşte Flore. Timp de trei ani a studiat, fiecare an finalizându-se cu câte un examen, şi tot atunci l-a găsit pe cel care i-a fost mentor, un stilist francez, foarte celebru în zonă, care i-a îndrumat paşii în arta hairstyling-ului. Cu mult drag, deapănă amintiri despre anii petrecuţi alături de stilistul francez, devenit de la îndrumător de practică, angajator. Şi aici intervine prima diferenţă pe care o face între români şi nemţi, pentru că discrepanţele sunt nenumărate: "Germanii sunt foarte stabili. Eu, spre exemplu, în 20 de ani, am lucrat în două saloane. Atât! La ei este un lucru absolut normal, lumea nu-şi schimbă job-ul atât de des ca la noi". În toţi anii aceştia, a avut cliente fidele, pentru că şi aceasta este una dintre calităţile nemţoaicelor. "Ele nu schimbă un stilist dacă sunt mulţumite, pentru nimic în lume. Am avut cam aceleaşi cliente timp de 20 de ani, pentru că ele nu trec de la un stilist la altul, după cum este moda. La noi este puţin diferit... femeile caută ce este... căutat, se mută de la un stilist la altul mereu. În plus, acolo, în 20 de ani, nu am făcut niciun coc. Aici, în schimb...". Dar diferenţele nu se opresc aici. Spre deosebire de românce, nemţoaicele au un stil de a se coafa mult mai simplu, mai clasic şi sunt mult mai docile. În schimb, femeile din România sunt comode, interesate de trend mai mult decât de sănătatea părului lor şi mai necomunicative. "Unul dintre şocurile clientelor mele este că fac, înainte de prima şedinţă, consiliere. Le întreb pe clientele mele despre obiceiurile pe care le au în legătură cu părul lor, încerc să-mi dau seama cum le este podoaba capilară şi să văd ce li s-ar potrivi, pentru că, de multe ori, doamnele vin la mine foarte hotărâte să facă o schimbare, chiar dacă aceasta nu li se potriveşte sau le-ar afecta părul. Unele s-au simţit chiar jignite că le pun întrebări de acest gen. Însă, este ceva absolut normal", explică Flore Goane. Şi, pe lângă asta, comoditatea româncelor este proverbială: "Ele vor totul într-un loc: manichiură, coafor, cosmetică, îngrijire corporală... totul. În Germania nu găseşti aşa ceva. Pentru că eu, spre exemplu, nu pot să evaluez dacă o cosmeticiană este bună sau nu. Da, am noţiuni generale de cosmetică, învăţate în şcoală, însă asta nu înseamnă că mă pricep".

Întoarcerea

Cu toate acestea, a lăsat o viaţă în Germania, o casă, un univers şi, împreună cu soţul şi cei doi copii, s-a întors acasă. Şi nu a fost uşor. Spune că în urmă cu ceva ani, părinţii săi, ajunşi la anii pensionării, au decis să se întoarcă în România. După nu foarte mult timp, fratele său a părăsit şi el Germania, împreună cu familia: "El a stat în casă cu părinţii şi este foarte legat de ei. De fapt, adevărul este că plecarea în Germania ne-a unit foarte tare şi că amândoi suntem foarte apropiaţi de părinţi. Însă, pentru el a fost foarte greu şi aşa că a venit acasă, unde a devenit un tehnician dentar foarte cunoscut. Eu am rămas acolo, dar stăteam ore în şir de vorbă cu mama, în fiecare zi, şi plângeam la telefon ca un copil. Aşa că am hotărât să ne întoarcem acasă". Diferenţa dintre cele două lumi, una adoptivă şi o alta natală, dar deja străină, nu a fost foarte uşor de suportat. Însă, lupta cea mai mare se duce acum, în încercarea de a se reacomoda în România. Salonul său, Art of Hair, o ajută foarte mult să reintre în contact cu oamenii de aici, să revină la un ritm de viaţă... mioritic. Îşi întâmpină clientele cu zâmbetul pe buze, le invită la un ceai sau o cafea şi începe magia... Pentru că părul nu are nevoie doar de foarfece bine ascuţite, ci de artă.

Adresa: Bulevardul Tomis 228 Bl. TD9
Număr de telefon: 0241.650.226 (Fix) 0724.389.071 (Mobil)
Program: Marţi - Sâmbătă: 9:00 - 20:00


http://artofhair-constanta.blogspot.com
http://www.ziuaconstanta.ro/rubrici/social/art-of-hair-flore-goane-stilist-in-doua-lumi-galerie-foto-63997.html