luni, 24 august 2009

song of the day



de la statusul lu' Ceci citire :)

Davno je to nekad bilo It was long ago
kad je procvalo cvijece ocvalo when the flowers bloomed
najljepsa si tada bila you were the most beautiful then
sad se ne sjecam kojeg proljeca I can’t remember which Spring it was

I k’o da uzalud borim se And it’s as if I’m fighting in vain
prerano za te rodih se I was born too early for you

Ne mogu ti reci sta je tuga Words can’t begin to explain how it hurts
uzmi mi za zlo, al’ mi vjeruj to take it against me, but believe me one thing
ja sam jednog gospodara sluga I’m one master’s servant
pa mi dusa posti, pa mi dusa posti so my soul is fasting, so my soul is refraining
od tebe cvijete rosni from you, dewy flower

Da je meni da me budi If only I could be woken up
zveket dukata s tvoga prsluka by the rattle of ducats from your vest
pa da sebi sudim So that I can judge myself
sto zavoljeh te, sto razboljeh se for falling in love with you, for getting sick

I k’o da uzalud borim se And it’s as if I’m fighting in vain
prekasno za te rodih se I was born too late for you

Ne mogu ti reci sto je tuga Words can’t begin to explain how it hurts
uzmi mi za zlo, al’ mi vjeruj to take it against me, but believe me one thing
ja sam jednog gospodara sluga I’m one master’s servant
pa mi dusa posti so my soul is fasting, so my soul is refraining
od tebe cvijete rosni from you, dewy flower

Ne mogu ti reci sto je tuga Words can’t begin to explain how it hurts
uzmi mi za zlo, al’ mi vjeruj to take it against me, but believe me one thing
ja sam jednog gospodara sluga I’m one master’s servant
jedna ruka prosi, druga blago nosi one hand is begging, the other carrying treasure
a u dusi mira nema and there’s no peace in my soul

joi, 20 august 2009

song of the day

Baietii lu' mama conduc Constanta

Cine n-a auzit măcar o dată în viaţă că este bine să te fereşti de bărbaţii care-şi ascultă orbeşte mamele şi să fugi mâncând pământul de cel care încă mai stă cu mămica. 

Numai că trecem de cele mai multe ori cu vederea acest aspect. Cu toţii suntem copiii lu' mama până la un moment dat, numai că pentru un bărbat, mai ales pentru unul care se bate cu pumnul în piept că este pe picioarele lui şi că face şi drege totul de unul singur, este puţin jenant. De ce spun asta? Mi-am dat seama că de la o vreme încoace îl tot vedem pe „copilul" Radu Mazăre în compania mamei sale, Gabriela. Nu ştim dacă venerabila şi distinsa doamnă locuieşte împreună cu fiul său. Cu siguranţă îl putem absolvi pe primar de stigmatul de a sta în casa mamei. Nu este cazul. Cu toate acestea, „junele" Radu şi-a atras, zice lumea, mama în afaceri care mai de care. Odată am primit un telefon de mustrare din partea unui nene care-mi este aproape necunoscut. M-a certat ce m-a certat şi a răbufnit: „Ce, nu ştii cum mă-sa lu' Mazăre a împărţit Constanţa la cafele?". Sincer, n-o vedeam în stare. Dar ştiţi cum ziceau în Twin Peaks: „Bufniţene nu-s ceea ce par a fi". O altă mamă cunoscută de băiat, cel puţin cu numele, este doamna Constanţa Stan. Mama lui Gabi, viceprimarul cel viteaz. Doamna nu apare în lume, însă este proprietăreasa în cartierul Consilierilor, pe strada Rotterdam. A luat şi ea un terenuţ în bătaia vântului. O nimic toată. Ba chiar băiatul a făcut credit la bancă pentru a-şi ajuta mama. Nu mult. Doar 30.000 de euro. „I-am dat mamei din banii pe care i-am luat de la bănci şi pentru care plătesc rate, pentru că mai avea de făcut ceva la casă", zicea la un moment dat săracu' Gabi. Dar, pentru a întregi panoplia de mămoşi, îl adăugăm la listă şi pe preşedintele CJC, Nicuşor Constantinescu. Şi pe mama lui, Vasilica. Figură total necunoscută, se pare că doamna Constantinescu este un om de încredere al feciorului şi că mai face şi ordine în urma acestuia. Dar nu în casă, aşa cum ne-am fi aşteptat, ci în judeţ. Se pare că doamna, prahoveancă la origini, s-a mutat în bătaia brizei pentru a-i fi aproape copilului (eu tot încerc să mi-l imaginez pe Nicuşor mic şi nu reuşesc). Asemenea doamnei Mazăre, care a lăsat Capitala pentru provinciala Constanţă. Dar ce mândrie pe capul doamnelor, cu aşa copii buni, cuminţi, devreme acasă, ascultători şi fără abateri. De niciun fel. Probabil că aşa procedează cei care conduc Constanţa, cum făceam toţi în copilărie, ferindu-ne de părinţi când plecam la discotecă: „Mami, ne ducem la o plimbare prin Mamaia", zic Radu şi Nicu, şi mai dau o fugă la DNA.

Abonament la bordelul de la Hotel Minerva

În vremi demult apuse, atunci când prostituţia era legalizată, domnii avizi după senzaţii tari îşi făceau abonament la... domnişoare. 
Aşa se face că încă mai putem admira astfel de „documente" îngălbenite de timp, care ne arată cum se distrau bărbaţii la începutul secolului trecut. Cartea de abonament pe care v-o prezentăm era valabilă la d-şoara Miţi Vasilescu, rezidentă a Hotelului Minerva nr. 3. Distracţia costa 50 de lei, pentru zece şedinţe. Pe bucăţica de hârtie se dau şi explicaţii. „Noaptea întreagă se socoteşte 2 numere. La mai multe numere se face rabat", semnează „cu stimă antreprenoara Ionescu". Cu alte cuvinte, şi în acele vremuri se practicau discount-urile, chiar dacă în acest caz vorbim despre... numere. Abonamentul ne arată că cel care îl deţinea era dator cu 5 lei de luna precedentă şi că „duminică şi sărbători visitele se primesc numai dimineaţă din cauza aglomeraţiei". Hotelul Minerva se afla pe strada Mercur, la numărul 10, colţ cu strada Griviţei. Adică exact unde are acum sediul Partida Romilor. Preşedintele acesteia, Mircea Alexandru, spune că nu are cunoştinţă de existenţa acestui loc. „Ştiu că, prin anii 50-60, acolo era un restaurant. De hotel nu ştiu nimic", a spus şeful romilor constănţeni.

vineri, 14 august 2009

gentuţe drăguţe


am descoperit un super site cu gentuţe drăguţe. fata care le face este o scumpică. mi-a zis Andra mea şi o cred :) merită văzut http://lebaneseblonde.ro/

joi, 13 august 2009

gânduri

E oficial: mi-e foarte frică. sunt foarte speriată. am ajuns într-un moment în care nu ştiu ce  o să fie mâine şi nici nu vreau să mă gândesc că va veni o zi în care va trebui să fiu dependentă de alţii. mă rog... este un gând care mă apasă de prea multă vreme. ştiu de mulţi ani că există riscuri, că vor fi dureri, că nimic nu este sigur şi am luptat până la un moment dat. apoi am ignorat. şi, dacă tot am avut timp să mă gândesc la tâmpenii şi mai ales pentru că mai am puţin şi trec într-un nou an al vieţii... m-am trezit din gând în gând că fac un bilanţ. 

cum au fost cei 27 de ani? să zicem... ok. am văzut cum este să iubesc şi să fiu iubită. am aflat cum este să iubesc, dar să nu mă iubească... sau să fiu iubită şi să nu pot iubi. ştiu cum este să fiu bolnavă, dar şi sănătoasă, să simt că sunt împlinită, dar şi să fiu cea mai mare frustrată din lume, să mă abţin de la chestii sau să mă las dusă de val. să fac prostii sau să fiu calculată. să-mi asum riscuri sau să-mi fie frică să fac următorul pas. ştiu cum este să dau totul pentru cineva care nu merită sau nimic pentru cel care ar fi meritat. am fost fericită, dar şi doborâtă. am râs uneori, dar am şi plâns foarte mult. am aflat că singurătatea nu se simte doar atunci când nu este nimeni lângă tine şi am realizat că nu am nevoie decât de puţină încredere ca să obţin ceea ce-mi doresc. au fost nişte ani... echilibraţi, nu? să vedem ce va urma :)



luni, 10 august 2009


mă simt foarte rău. mă doare spatele aşa cum nu m-a mai durut de foarte mult timp. sper să nu mă mai lovesc prea curând de durerea asta. mă doare de vineri, însă acum am luat primul calmant. cu alte cuvinte... este rău de tot.

Ilustraţie: Frida Kahlo

La columna rota, 1944

joi, 6 august 2009

song of the day

Constanta - patria nisipurilor miscatoare

În ultima vreme ne zguduim din ce în ce mai tare. Ba o prezentare de modă a primarului Radu Mazăre, ba o ceartă cu ANI, ba o dezlănţuire a pământului. 

Deja am devenit mai rău ca Japonia la capitolul seisme. Numai că, spre deosebire de niponi, cutremurele noastre ţin mai mult de politică şi de mass-media. Păi cum să nu sară presa ca arsă, atât timp cât Mazăre ne dă de scris mai abitir ca Michael Jackson?! Abia scăpase de ANI care îi verifica averea şi maşinile, abia se stinsese puţin scandalul legat de parada de modă în cadrul căreia se îmbrăcase cu uniforma armatei naziste şi, hop-ţop, a apărut scandalul legat de Nisipuri. Adevărul este că poate societatea în cauză nu vă sună cunoscută. Dar, în fapt, este un pion destul de important în economia situaţiei primarului Radu Mazăre. Până la un moment dat, edilul a fost unicul acţionar al Nisipurilor în care se afundă acum. Potrivit Monitorului Oficial, prin 2003 i-a luat cu el în firmă pe Miţu şi Sandu (fraţii), pe Victoria (mama) şi pe Gabi Stan (eternul său companion). Mazăre jură că nu fură şi că nu a fost vreodată administratorul Nisipurilor, că, vezi Doamne, a greşit ORC-ul şi că nici gând ca acuzele ANI să fie reale. Că i-au căutat chiloţii din 2003 (ar fi tragic fost dacă i-ar fi găsit) şi că Agenţia s-a grăbit ca fata mare. Şi ca orice fată mare din vremurile noastre, şi ANIca noastră tot spre un baştan a întors ochişorii şi căpşorul de fecioară. Bun, povestea a fost lămurită, după părerea lui Mazăre. Nu ne-a spus cum ORC-ul i-a dat actele care să-i dovedească spusele într-o asemenea grabă. A uitat să precizeze cum de n-a ştiut „eroarea materială" până acum (din 1998). Probabil că a omis să ne spună că unul dintre motivele pentru care ANI s-a asmuţit tocmai asupra Nisipurilor este pentru că numele societăţii apare şi în dosarul retrocedărilor de terenuri. Ce nu-mi este mie clar (şi poate că mă va lămuri domnul Mazăre la un moment dat) este dacă vila de pe malul lacului Siutghiol, cea în care locuieşte, are vreo legătură cu societatea Nisipuri. Subliniez: nu fac nicio afirmaţie, pun doar o întrebare. Să vă explic de ce mă întreb. În revista Q Magazine din 10 februarie 2008, Mazăre spune că stă cu chirie, într-o cameră a unei vile de pe malul lacului, în Mamaia. Despre casă spune că aparţine unei firme cipriote la care a avut şi el acţiuni, dar le-a vândut. „Ea deţine tot clubul nautic de acolo", explică edilul. Nu trebuie să uităm că Nisipurile noastre au sediul, potrivit aceluiaşi Registru al Comerţului, în „zona Melody, pe malul lacului Siutghiol" (aţi mai auzit de firmă cu sediul într-o... zonă?!). Ce coincidenţă! Acolo stă Mazăre. Dar, să revenim. Dacă tot vorbim de zone, trebuie să mai amintim ceva: „Terenul în suprafaţă de 8.307,78 mp, situat în zona Căpităniei Vila Marina, pe malul lacului Siutghiol, care a ajuns în proprietatea familiei Mazăre (primarul, mama şi fratele)" - spune un comunicat trimis de DNA anul trecut. Oare este vorba despre aceeaşi vilă, în aceeaşi zonă?! Eu una n-am reuşit să mă lămuresc. Dar poate este tot o eroare.

miercuri, 5 august 2009

Nu lupta cu ce nu poţi învinge

Noaptea trecută am scăpat de visul care nu-mi dădea pace. de ce? habar nu am... situaţia nu s-a schimbat cu nimic. însă, m-am gândit că ar fi mai bine să nu mă mai lupt cu fantasma, ci să mă împrietenesc cu ea. sau măcar să o accept. îmi voi aştepta din nou visul şi nu mă voi mai speria de el, nu-l voi mai lăsa să mă tulbure. oricum, realitate nu are cum să devină :)

Song of the day


marți, 4 august 2009

luni, 3 august 2009

To dream or not to dream...

de multă vreme visez destul de urât. dacă nu urât, foarte agitat. dacă nu agitat, deprimant... şi tot aşa. nicidecum frumos. surpriza a fost să mă trezesc într-o dimineaţă şi să-mi aminteasc ce am visat în noaptea aceea... mai bine nu-mi aduceam aminte. vi s-a întâmplat vreodată să vă treziţi din somn şi să realizaţi un lucru pe care l-aţi reprimat, numai de frica urmărilor?? să realizezi că vrei o chestie şi că nu o poţi avea?! e nasol. şi aşa visul meu frumos s-a transformat în ceva foarte urât pentru mine. de obicei îmi place să fiu foarte sinceră, atât cu mine, cât şi cu cei din jurul meu. de fiecare dată când aleg (inconştient) să mă mint... e nasol. acum ce fac?!.. a fost prima întrebare a acelei zile. nici acum nu am găsit răspunsul. iar visul ăla mă urmăreşte ca o fantasmă... de ce un vis frumos trebuie să se transforme într-o realitate urâtă?!?! nu-i corect :P

Quote of the day

In dreams you are mine...in real life you are just a dream .....i'm going to sleep and dream about you...

Song of the day


Cenuşăreasa şi dovleacul

Citesc zilnic ziarele colorate. Văd poze cu diverse fătuci şi crai de Dorobanţi, citesc informaţii despre ei şi reţin nume: Poponeţ, Tonciu, Gabor, Laurette, Lăzăruţ, Pătraşcu… şi exemple ar mai fi n.

Câţi dintre toţi cei enumeraţi pot fi incluşi la categoria „celebri“? Pentru presa de scandal… toţi sunt multe VIP-uri. Ba chiar şi Nikita, Sexy Brăileanca, Tarky şi aşa mai departe. Adevăratele celebrităţi ne mor în mizerie şi singurătate. Nu îi putem vedea decât dacă li se întâmplă ceva cu adevărat scandalos sau tragic, demn de ştirile de la ora 5. În schimb, cred că aş fi gata, în urma lecturării tabloidelor, să enumăr bărbaţii cu care a umblat Ramona Gabor. Cât timp vom mai auzi despre ea? Hai, să fiu optimistă: poate un an. Şi dup-aia… puff… la miezul nopţii, manechinul va redeveni dovleacul portocaliu din poveste. Una peste alta, citim cu nesaţ tot ce se scrie despre oamenii ăştia pentru că ni se pare că putem fi noi în locul loc, „îmbrăcaţi“ în celebritate, la un moment dat. ne întrebăm: dacă la ei, oameni normali ca şi noi, a mer, de ce nu ne-ar ieşi şi nouă?! Ar trebui să ne gândim mai bine la ceea ce ne dorim. Şi am mai auzit ceva: Pantofii pot schimba vieţi. Întrebaţi-o pe Cenuşăreasa! Luaţi-vă ochii de la dovleci.

Costică Zelcă, om cu… masă la cap


Patronul hotelurilor Oxford şi Malibu nu se fereşte să pună osul la treabă. Aşa că, atunci când este nevoie de el, nu trebuie decât să-l anunţaţi. Pentru că nu avea cine să mute o masă înaintea unei conferinţe de presă la care a participat şi primarul Radu Mazăre. Zelcă a ridicat o masă deasupra capului şi a scos-o din cameră. Şi-a arătat muşchii, dar şi pasiunea pentru echipa naţională. Afaceristul purta cu mândrie un echipament al tricolorilor, cu numărul 14.

Radu, Ionuţ şi… data viitoare


Cine nu ştie deja de relaţia de prietenie dintre Radu Mazăre şi Ionuţ Barbu? Se pare că cei doi sunt destul de apropiaţi şi afectuoşi unul cu celălalt, mai ales dacă ţinem cont de fotografia alăturată. Înaintea unei conferinţe de presă, Ionuţ s-a apropiat suav de Radu, a închis ochii şi a ţuguiat buzele… fiind parcă gata, gata să-l ţuce. Numai că „fericitul eveniment“ nu a avut loc. se pare că afaceristul avea doar intenţia să-i şoptească ceva la ureche, primarului. Cine ştie… poate data viitoare…