joi, 27 noiembrie 2008

Stancă, viteazul de după război

În urma editorialului pe care l-am scris în ediţia de ieri a cotidianului ZIUA de Constanţa, referitor la cazul jurnalistei Feri Predescu am primit un telefon de-a dreptul surprinzător.

Pe la orele prânzului, vocea de la celălalt aparat telefonic se prezintă: „Bună ziua. Sunt Petre Stancă“. Evident, m-am mirat. De ce să mă sune pe mine fostul PSD-ist, care în urmă cu ceva timp a refuzat să-mi răspundă la întrebări? Însă misterul s-a elucidat rapid. Politicianul fără coloratură şi fără doctrină a ţinut să mă admonesteze pentru modul în care i-am ţinut partea colegei mele de breaslă Feri Predescu, perdantă fără sens într-un proces cu primarul Radu Mazăre. Mai precis, pe fostul vicepreşedinte al Consiliului Judeţean şi fost social-democrat de marcă l-au deranjat următoarele mele afirmaţii: „Din nefericire, Feri este prima care suferă. Prima din Constanţa. Ea a fost aleasă de Mazăre ca exemplu pentru noi, cei care ar trebui să-l proslăvim în scrierile şi în spusele noastre. Îmi rezerv dreptul de a nu face asta. Aleg să fiu „nelegiuită“, aşa cum a fost considerată colega noastră, Feri Predescu. Dacă aşa arată un om certat cu legea, dacă ziaristul nedemn poartă numele Feri Predescu, prefer să fiu de-un leat cu ea“. Foarte nervos, Stancă mi-a reproşat că săptămâna trecută ziarul la care lucrez a publicat un interviu cu Radu Mazăre, în două părţi, în care edilul îmi povestea aspecte intime ale vieţii sale, relaţia cu familia şi modul în care a evoluatde la puştanul de Capitală la actualul primar al Constanţei. Apoi, mi s-a mai spus că în urmă cu ceva luni am scris un reportaj denumit „Acasă la Radu Mazăre“. Adevărat! Şi ce? Nici nu merită menţionat în ce condiţii am realizat acel material. Însă, trebuie să recunosc cu mâna pe inimă că de mult timp nu am mai scris ceva cu atâta plăcere. A fost de-a dreptul fascinant să auzi nişte păreri sincere din gura unor oameni convinşi că individul pe care tu îl consideri abject este un „copil bun“. Din punctul meu de vedere, al jurnalistului în goană după ştiri, această informaţie a fost „senzaţionalul“. Revenind la reproşurile lui Stancă, trebuie să vă mărturisesc că am fost surprinsă în primul rând de ipocrizia unuia uns cu toate alifiile, care a preferat să spună ce are pe suflet la microfonul unui telefon, nicidecum în faţa opiniei publice, aşa cum ar fi fost normal. „Ai spus că i s-au umezit ochii când a vorbit de taică-su!“, mi-a spus cel care mă sunase. „Păi aşa a fost. Cui nu i s-ar întâmpla asta dacă ar vorbi despre un părinte mort?“, am replicat eu. „Ştii că despre tatăl ăla spuneau toţi că era un beţiv şi un curvar?“. Recunosc, am rămas fără replică. Am spus că nu mă interesează, că nu este treaba mea să fac speculaţii, că am scris ce mi se povestise şi am descris reacţii pe care le văzusem. Apoi revine: „Ştii că mama aia despre care tu ai spus că păstrează trăsături frumoase şi că are ochi frumoşi a împărţit Constanţa la cafele cu doamna Barbu?“. „Nu-i adevărat. Am spus că păstrează urmele tinereţii, însă ochii doamnei Mazăre nu cred că i-am văzut vreodată, din cauza ochelarilor. Şi, repet, nu este treaba mea“. Deja nu înţelegeam de ce mă apăr, de ce trebuie să dau replica şi care este motivul pentru care sunt trasă la răspundere. „Dar de ce nu aţi spus, domnule Stancă, toate astea atunci când eraţi coleg de partid cu Radu Mazăre? De ce nu aţi ieşit atunci în faţă?“, am întrebat, dintr-o curiozitate amestecată cu întreaga mea indignare. „Păi am spus!“. „Când anume?“. „În ultima conferinţă de presă!“, mi-a spus marele Petre Stancă. Atunci nu mai era membru PSD. Fusese aruncat ca o măsea stricată. Nu mai reprezenta nimic în „partidul lui Radu Mazăre“. Vă întreb acum, domnule Stancă? Dacă am scris despre copilăria lui Mazăre, dacă am descris o reacţie de-a sa sau dacă am prezentat cititorilor faptul că preferă să ia masa în familie înseamnă că am proslăvit? Vă ofer plăcerea de a citi restul scrierilor mele şi ale colegilor mei. Şi asta înainte de a face afirmaţii defăimătoare în care insinuaţi că am fi primit bani pentru articolele care prezintă viaţa primarului Constanţei. V-am invita să vă analizaţi propria ogradă şi activitate. Şi v-am ruga să realizaţi că după război, mulţi viteji se arată. Dar oare războiul dumneavoastră nu s-a terminat deja?!

Semneaza petitia: "Impotriva magistratilor care au condamnat-o pe jurnalista Feri Predescu in procesul cu Radu Mazare!"

http://www.petitieonline.ro/petitie-p16132043.html