vineri, 25 iulie 2008

Nici o stradă fără popă


Pe principiul „nici o masă fără peşte“, prea înaltul Teodosie doreşte transformarea Constanţei într-o mare biserică.
Dacă stăm bine să analizăm situaţia, ÎPS nu gândeşte tocmai rău. Dacă face biserici din suta-n suta de metri, poate până la urmă ele se vor uni, iar oraşul nostru scump şi drag va deveni cel mai mare lăcaş de cult din toată ţara. Sau poate din toată lumea. Şi atunci să vezi faimă pe capul lui Teodosie. Păi, el va fi cel care a reuşit ceea ce nimeni altul înaintea lui nu a putut. Va fi cel mai înalt dintre înalţii Bisericii Ortodoxe Române, chipul îi va fi creionat la intrarea în nou-realizata catedrală a tuturor constănţenilor. Vi se pare o imagine apocaliptică? Atunci luaţi Constanţa la pas. La un moment dat, un fost primar al urbei noastre, îmi explica de ce se dau atâtea aprobări şi avize pro-bisericuţe. De ce toate parcurile au fost ciuntite, de ce se ajunge să se ridice astfel de construcţii în parcări, de ce orice loc, oricât de neconvenţional ar fi el, devine loc de rugăciune. "Acele barăci numite biserici - construite numai de dragul de a-l face pe acest părinte, căruia eu nu îi pot spune Înalt Prea Sfinţia Sa, mitropolit - distrug un oraş, distrug parcurile“, îmi spunea fostul edil, care a candidat şi anul acesta împotriva lui Mazăre. eu cred că orice colţ în care te poţi reculege devine propria noastră biserică. dacă vrem să purtăm un dialog cu Divinitatea, dacă vrem să ne rugăm, nu ne trebuie decât voinţă şi credinţă. nimic altceva. nu multe biserici, nu mulţi popi, nu sfaturi din partea purtătorilor de sutană care au uitat că-l slujesc pe Dumnezeu.


să vă spun câte ceva şi despre poza ataşată acestui post. Arhiepiscopia Tomisului plănuieşte să construiască un lăcaş de cult într-o parcare din cartierul Tomis III
Biserica se va ridica între blocurile O1, O2, O6 şi M4.
Încă de anul trecut, când au aflat de proiectul Arhiepiscopiei, locatarii au cerut autorităţilor să facă ceva pentru a împiedica autorizarea unei astfel de construcţii. Ei spuneau că zona fiind destul de aglomerată, oricum nu ar avea unde să-şi parcheze maşinile. Ba mai mult decât atât, zgomotul produs de clopote ar fi de nesuportat. Reprezentanţii asociaţiilor de proprietari din zonă au depus anul trecut memorii atât către Garda de Mediu, cât şi către Primărie şi Prefectură, pentru stoparea acestui proiect. Documentaţia depusă la Agenţia pentru Protecţia Mediului Constanţa spune că valoarea estimativă a lucrării, al cărei proiectant este SC COM Pyramid SRL Constanţa, prin arhitect Liviu T Scurtulescu, este de 1.200.000 de lei. „Construcţia se execută în vederea realizării în acest cartier foarte populat, lipsit de biserică, a unui lăcaş de cult ortodox pentru a asigura nevoile cetăţenilor“, mai spun actele depuse la APM. Oamenii spun că nu duc lipsă de locuri de rugăciune, din moment ce în apropiere au atât biserica din parcul Tăbăcărie, cât şi cea de la Dacia, dar şi cea de la Cireşica. „Prin ridicarea acestei construcţii, suntem afectaţi prin lipsa unui spaţiu vital între construcţii, mutarea conductelor de apă termică, mutarea ghenei de gunoi pe un alt amplasament, tăierea copacilor, crearea unei perturbaţii fonice în zonă şi lipsa spaţiilor de parcare“, s-au plâns oamenii către autorităţi. Spaţiul alocat noii biserici este, de fapt, parcarea dintre cele trei blocuri, care se află în vecinătatea punctului termic 120. Astfel, construcţia ar afecta furnizarea de agent termic, din cauza faptului că lucrarea ar presupune mutarea reţelei de termoficare. Lăcaşul sfânt va fi construit în locul bisericii Izvorul Tămăduirii, de pe bulevardul Tomis, din zona macul Roşu, care, în acest moment, are numai un sediu provizoriu. În luna aprilie a anului trecut, Consiliul Local Constanţa a aprobat construirea noii biserici din zona Tomis III. Hotărârea din 11.04.2007 a modificat HCLM 413 din 26.11.2001, care atribuia Arhiepiscopiei Tomisului un teren de 920 de metri pătraţi, situat în zona Macul Roşu - Tomis III - Tomis IV. Decizia din 2001 nu a putut fi respectată din cauza faptului că, în timpul elaborării PUD-ului, s-a constatat existenţa unor reţele Romtelecom. De asemenea, planul a primit aviz negativ şi de la comisia de urbanism, care a propus schimbarea amplasamentului. Noua locaţie propusă a fost cea de pe strada Soveja, în zona blocurilor O1, O2 şi O6, pe o suprafaţă de 612 metri pătraţi, teren ce se află în domeniul privat al municipiului Constanţa.

bonus :)

song of the day

Mazăre, cea mai bună marfă


Dacă l-am cota la bursă pe drăguţul nostru primar, am scoate ceva bani din el.

Şi nu vorbim de perioada asta, post-electorală în care a reuşit să suprasatureze piaţa. Discutăm în general. Chiar se spunea în campania electorală că ar putea sta liniştit, Mazăre al nostru, pe plaiurile însorite ale Braziliei, până în ziua alegerilor, pentru că, oricum, nu conta, în economia situaţiei. Bătrânii, tot pe el l-ar fi votat, tinerii, tot în turma lui de susţinători s-ar fi dus. Era normal. Mai toate proiectele ce i-au fost trecute în cont, s-au derulat fără ca el să fie în zonă. „Are echipă bună“, vor sări toţi cu gura pe mine. O avea, n-am ce zice.
Însă, vă pot spune cu certitudine un lucru: eu una m-am săturat de Mazăre. Însă, ca în orice legătură bolnăvicioasă, cu cât îmi displace mai tare, cu atât caut ştirile cu el mai asiduu. Mă credeţi ori ba, nu îmi place Radu Mazăre. Facem abstracţie acum de prestaţia sa politică. Felul lui de a fi îmi repugnă. Apariţia sa îmi creează disconfort. Nu găsesc nimic atrăgător în felul în care se dă pe tavă celor din jur. Explicaţiile despre viaţa sa privată, povestirile despre păţanii petrecute în străinătate, modul în care îşi expune hobby-urile... nimic nu m-a făcut să îmi schimb părerea despre mai marele urbei. Cu toate acestea, după cum vă spuneam, nu mă pot abţine. Îmi vine în minte refrenul: „Noooo, no es amor, lo que tu sientes se llama obsesion“. Cam aşa şi cu noi: îl hulim pe Mazăre, dar nu ne putem abţine să-i urmărim orice mişcare. Şi, cum se ştie că românului trebuie să îi dai pâine şi circ, edilul ne oferă fix ce avem nevoie. Ni se arată în toată splendoarea lui: dansând greceşte sau ţigăneşte, dându-se cu zmeul, spărgând farfurii, întrecându-se cu Răduleasca pe catamaran... şi aşa mai departe. Pe de altă parte, ne stimulează şi latura telenovelistică. Ne spune cum agaţă fete pe hi5, cum l-a prins iubita făcând asta şi cum s-a giugiulit cu două brazilience, „una neagră, cum este cureaua de la ceas şi una cafenie“. Ce vrem mai mult? Parcă ar fi vedetă de la Hollywood. Ştie Răducu al nostru să-şi vândă imaginea mai abitir ca Brad Pitt şi Angelina Jolie la un loc. Îl urâm, ne-am plictisit de el, dar îl căutăm cu ardoare. Şi, colac peste pupăză parcă ne mai şi creşte inima în noi când cei din alte oraşe ni-l laudă. Însă, trezindu-mă din admiraţia stârnită de „doza de cancan“ oferită de Mazăre, îmi spun că poate nu-i totul roz şi frumos. România nu este Brazilia şi Constanţa nu este Hollywood. Sau, poate în curând, i se va năzări lui Mazăre să facă şi platouri de filmare în Mamaia. I s-ar potrivi mănuşă un al doilea Bollywood.