miercuri, 9 iulie 2008

„Înainte să pleci, lasă cheia sub preş“

Mă tot gândesc ce-i în sufletul unuia care-şi pune casa la bătaie, doar ca să câştige ceva bănuţi în plus, aşa, de sezon.
Tot văd pe marginea drumului oameni cu chei în mână. Şi în acelaşi timp îmi vin în cap versurile unei melodii a lui Ombladon: „Înainte să pleci, lasă cheia sub preş, eşti doar un vis urât care s-a întins pe ani grei, ai ştii şi tu dacă te-ai privi prin ochii mei“. Spuse într-un alt context, vorbele lui Ombladon mi se pare că se potrivesc de minune în cazul celor care-şi flutură cheile de la apartament pentru a atrage sezoniştii. Eu, sinceră să fiu, nu mi-aş lăsa casa călcată în picioarele pline de nisip ale celor veniţi în concediu, pentru nimic în lume. Pe de altă parte, cartierul în care stau eu, din cauza poziţiei lui faţă de mare, se umple în fiecare vară de turişti. Şi, sincer sunt foarte enervanţi Înţeleg că omul mai vrea să plece şi în vacanţă. Să vină la mare şi să se distreze. Dar nu pot să pricep cum nu înţeleg că noi muncim şi ne ducem traiul cotidian în timpul dezmăţului lor. Şi nu pot respecta chestia asta. Revenind la „oamenii cu cheia“, chiar mă întreb dacă sutele de ore pe care şi le petrec... la şosea le aduc satisfacţiile mult aşteptate, din punct de vedere financiar. Am auzit de câştiguri fabuloase, pe timpul verii, însă, oare de ce sunt din ce în ce mai mulţi cei care stau pe marginea şoselelor din Mamaia şi de la intrarea în oraş? Dacă le-ar merge atât de bine, nu ar trebui să mai stea şi p-acasă? Că doar nu au palate de închiriat, ci doar mici apartamente de bloc sau câte o casă, în cel mai fericit caz. Oricum, cazarea de acest tip a luat amploare, iar hotelurile şi-au pierdut ceva muşterii. Doar atât să nu uitaţi, să le spuneţi sezoniştilor.. să vă lase cheile sub preşul de la intrare.