luni, 23 iunie 2008

să fii cuminte!


de câte ori nu aţi auzit, fetelor, acest indemn? pe mine, sincer, ma scoate din minţi când se trezeşte vreunu să-mi spună "să fii cuminte, cori!“.
1. sunt cuminte dacă mă faci tu să fiu
2. chiar dacă încerci să mă faci, este posibil să n-am chef
3. eu pot spune că sunt, dar de fapt să nu fiu. şi nu vei afla vreodată, că aşa suntem noi femeile, avem talent. surprinzător, când sunt secretele noastre, ştim să le ţinem. cu ale altora avem noi probleme ;)
4. tu îmi zici mie să fiu cuminte când eu ştiu că tu nu vei fi?!?!?!
5. până la proba contrarie sunt întotdeauna cuminte >:)
pe de altă parte, nişte vorbe nu fac nici măcar doi bani. este genul de situaţie stupidă în care, după două săptămâni te întreabă: "puiu, tu mă iubeşti??“. şi tu, cu un zâmbet tâmp pe buze îi răspunzi: "tu ce crezi? evident!!!“. dar nu aude DA-ul ăla din gura ta nici mort. ooooffff. cred că o să mă apuc să scriu un ghid de folosire a femeii. uneori mă mir şi eu că, după o anumită experienţă acumulată, bărbaţii neagă complexitatea femeii. dragilor, suntem mai mult decât vreţi voi să vedeţi. şi noi înşelăm, şi noi minţim.. numai că facem totul mai subtil şi mai cu tact. dar voi nu vreţi să realizaţi. pe de altă parte, cel mai mare duşman al vostru este simţul mult prea dezvoltat al proprietăţii. "eşti numai a mea, nu??“. dar, vai, la naiba, clar! te-ai putea îndoi de asta vreodată? numai a ta, forever and ever! bleah
din păcate, ăsta este adevărul. şi mă sperie că văd din ce în ce mai multe femei neîncrezătoare în bărbaţi. şi pe bună dreptate. în seara asta vorbeam cu fetele mele şi ne-am trezit generalizând. apoi, din plăcerea noastră de a ne contrazice, ne-am dat seama că poate nu-i bine să-i băgăm pe toţi într-o oală. că poate nu-s toţi la fel. pe drum spre casă am realizat că din anumite puncte de vedere sunteţi toţi o apă şi un pământ. indivizi stăpâniţi de dorinţe şi de instincte grobiene. dar, cu toate astea noi pe voi vă vrem. că dacă am fi vrut altceva am fi ales gay cu apucături de emo. aşa naşpa cum sunteţi, tot unu` de teapa voastră căutăm.
concluzia pe seara asta: să vă ia dracu`! femeile ar trebui să fie complicate în felul ăsta, nu voi.

Canicula se mentine pana joi


HotNews ne anunţă:


Temperaturile vor ajunge pana la 37 grade Celsius
de
D.M.

Luni, 23 iunie 2008, 8:43 Actualitate Esenţial
Mercurul termometrelor va urca, astazi, pana la 35 de grade Celsius in majoritatea regiunilor tarii. Pana spre mijlocul saptamanii, in sudul si in vestul Romaniei maximele vor trece frecvent de 33-34 de grade. Administratia Nationala de Meteorologie anunta ca marti, temperaturile se vor situa intre 26 si 37 de grade Celsius. De asemenea, meteorologii sustin ca temperaturile ridicate se mentin pana joi. La mare, vremea va fi frumoasa, cerul variabil, iar vantul va sufla slab pana la moderat. Temperaturile maxime vor fi cuprinse intre 25 si 27 de grade, iar cele minime intre 19 si 20 grade. Temperatura apei marii va fi de 19 pana la 21 de grade.Directorul Administratiei Nationale de Meteorologie, Ion Sandu, anuntase, in urma cu aproape trei luni, ca temperatura medie a anului 2008 va fi, in perioada aprilie-septembrie, peste mediile multianuale, iar in vara sunt asteptate temperaturi de peste 40 de grade Celsius, dar mai putina seceta decat in 2007.Meteorologii au anuntat ca si luna iunie va fi calduroasa, mai ales in sudul tarii, unde maximele vor depasi frecvent 35 de grade. Se asteapta, insa, si ploi.In iulie, vremea va continua sa se incalzeasca, iar temperaturile vor urca pana la 40 de grade. Cam la fel se va intampla si in august, cand vor fi perioade de canicula, iar ploile vor fi si mai rare. Potrivit meteorologilor, in aceasta vara, perioadele de canicula vor fi intrerupte de furtuni violente cu vant puternic si precipitatii abundente.

mi-ai curs prin vene, iar eu astăzi mi-am tăiat venele, dar nu m-am sinucis


Preiau, modific şi exprim ceva ce am citit pe blogul Oanei Dobre şi mi-a plăcut: mi-ai curs prin vene, iar eu astăzi mi-am tăiat venele, dar nu m-am sinucis. :)

cam aşa şi cu mine... doare tăietura, dar, după cum am învăţat de la cineva mai bătrân (dar nu mai înţelept), va trece fix într-o săptămână şi trei zile. m-am săturat să repet la infinit chestia cu experienţele, m-am săturat să dau explicaţii, m-am plictisit să spun că atunci când ai trecut prin ce se putea mai rău, dintr-un anumit punct de vedere, orice eveniment neînsemnat este ca înţepătura unei albine. doare pe moment, o zi, două, trei... şi trece. totul se uită şi se transformă. ca şi mine acum ;) am realizat, citind alte bloguri, că refuz să scriu despre mine. credeţi-mă că nu o fac în mod conştient. poate mă apăr, poate nu vreau să ofer celorlalţi bucăţica aia din mine pe care o ascund constant. nu o arăt nici măcar celor care vor să se apropie, celor care încearcă... eu ţin NU-ul meu sus şi tare.

micul psiholog a identificat un mecanism de autoapărare :)) întrebarea firească vine abia acum: cum se apără micul psiholog de el? m-am trezit spunând zilele trecute că nu sunt supărată decât pe mine, că eu sunt singura care în mod constant îşi face rău. şi să mor de aia n-a fost revelaţie adevărată. câteodată îmi place să fiu atât de naivă, să trec peste situaţii încât ar trebui să mă pălmuiesc, să mă trezesc şi să acţionez în consecinţă. să nu mai accept păreri de rău ce nu-mi aparţin, să nu mai dau perioade de gândire şi să mă iau şi pe mine în calcul. şi spune lumea că eu sunt aia care gândeşte până o doare capul. aşa este, aveţi dreptate!!! gândesc degeaba :D pentru că de multe ori mă gândesc la alţii. tocmai d-aia mă transform. de azi ne gândim şi la Cori!


Este 23 iunie... mai sunt 71 de zile până la ziua mea. hihi