duminică, 15 iunie 2008

fiti barbati!


totul a pornit de la o reclamă... evident, vorbeam cu Alina. din vorbă în vorbă ne-am dat seamă că indiferent de vârstă, toţi reprezentanţii sexului "tare“ au nevoie de îndemnul ăsta. mai sunt bărbaţii... bărbaţi? se pare că au renunţat la ideea asta. ei se plâng de mama focului că simt dureri pe unde nici cu gândul nu gândeşti, se poartă ca nişte adolescente care se pregătesc de club atunci când se îmbracă să iasă din casă, se dau de ceasul morţii atunci când ceva nu le iese... şi aşa mai departe. ca să nu mai vorbim de chestii de genul: "Oh, Doamne, m-am îngrăşat!!!“, "nu mai arăt aşa bine ca acum câţiva ani“, "nu-mi stă bine în roz??“. mie, sincer, mi se face silă. dar, cu toate astea, încerc să înţeleg. am explicat la un moment dat de ce refuz să mai accept anumite relaţii. că nu mai pot face pe terapeutul cuiva, mai ales când acel cineva se presupune că este prietenul meu. însă, cu toate astea, mă lovesc mereu de situaţii de genul ăsta. evident, am dat vina pe mine în prima fază. "Eu îi atrag pe toţi ăştia“, mi-am zis într-un exces de "mea culpa“. ERONAT! cred că pe lumea asta nu mai există un singur bărbat normal, cu capul pe umeri, care să nu prefere lamentările patetice şi să realizeze că femeia de lângă el nu este doar un obiect al bunăstării lor psihice. refuz să ridic pe cineva în slăvi dacă nu merită. refuz să fac pe bărbatul şi să-i fac masculului de lângă mine complimente numai pentru a-i creşte lui stima de sine. NU NU NU! aloooo, tâmpiţeilor! credeţi că noi, amărâtele de femei de vă populăm existenţele stăm mai bine cu nervii decât voi? şi, surprinzător, voi perfecţii ne faceţi constant cu capul! credeţi-mă că sunt de-a dreptul revoltată! oare chiar vine sfârşitul lumii?? ;)

Purple life


am unghiile ca laura palmer în primul episod din twin peaks. nu vă speriaţi, nu am trecut în lumea celor drepţi... încă. ieri am încercat să-mi nuanţez părul... să-i dau o tentă de mov, însă culoarea mi-a rămas mai mult pe unghii decât pe podoaba capilară. ce să spun... soarta. oricum, stau să mă uit în jurul meu şi observ că totul se învârte în jurul acestei culori: totul este mov. stiiiiu că se poartă. cunosc! cum îmi plăcea să spun anul trecut atunci când toţi aşa-zişii stilişti urlau cât îi ţineau plămânii: "violetul imperial este culoarea sezonului“. oare care-o fi partea... imperială în toată afacerea asta? în orice caz... viaţa e mov şi mov este lumea toata :)