joi, 29 mai 2008

Povestea sufletului pereche

Mereu ne plângem că nu suntem în stare să ne găsim sufletul pereche. că atunci când credem, din toată inimioara noastră că am dat peste EL sau, după caz, peste EA, ni se dă cu ceva în cap şi întreaga noastră lume se duce naibii. nu pot contesta acest fapt. sunt foarte rare cazurile de cupluri fericite de pe de-a-nregul. însă, poate tocmai aici este şpilul. cum ţinem o relaţie? ştiţi că mă simt ca tipa din "sex and the city" în momentul ăsta, nu? păi, să vedem. mie, spre exemplu, mi se reproşează că uneori sunt prea tolerantă. apropiaţii mei îmi spun că nu reacţionez cum ar trebui (a se citi că nu mă isterizez) atunci când trebuie, când mi se face o fază mai nasoală sau când mi se spune ceva anapoda. dar eu nu şi nu, trec uşor peste multe situaţii. şi asta pentru că uneori nu mă interesează, uneori nu-mi par importante situaţiile respective, iar alteori pur şi simplu nu-mi vine să am vreo reacţie. şi pentru că am trecut prin alte lucruri, mult mai urâte. acum majoritatea fazelor mi se par banalităţi nedemne de luat în seamă. poate greşesc, într-adevăr. nu contest chestia asta. pe de altă parte, am văzut atâtea reacţii anapoda, de la femei pe care le consider isterice de meserie, încât prefer să nu fac şi eu la fel. pentru că, dacă pe mine, ca reprezentantă a sexului... slab m-au deranjat, cu siguranţă pe bărbaţi îi calcă rău pe nervi. în altă oridine de idei, dintre multele relaţii începute în ultima vreme (inclusiv cele ce-mi aparţin), nu prea am văzut unele care să funcţioneze pe bune. facem compromisuri, închidem ochii, stăm lângă celălalt doar de amorul artei, chiar dacă nu ne plece cine ştie ce, chiar dacă ni se pare doar amuzant şi atât, chiar dacă nu simţim mari lucruri. şi toate astea pentru că nici prin cap nu ne trece că, acel EL va apărea până la urmă. sau, în cea mai neagră situaţie, EL-ul nostru a trecut pe lângă sau pur si simplu a plecat de lângă noi.






oare este adevărat că unele chestii nu se întâmplă decât o dată în viaţă? este o întrebare care mă macină! este adevărat că există un singur om potrivit pentru tine în toată lumea asta sau ne chinuim noi să fim potriviţi, într-un final? cum îţi dai seama că EL este ăla şi nu altul? cum poţi fi sigur că alegi aşa cum trebuie? întrebările astea apar mereu, la toată lumea. aşa că, după ce reuşim, fiecare în felul său să ne răspundem la aceste întrebări, poate vom desluşi povestea cu "sufletul pereche“. şi poate nu vom mai fi atât de dezamăgiţi că nu a apărut încă. eu cred că am găsit răspunsul. cel puţin răspunsul bun pentru mine: noi suntem sufletele noastre pereche. în momentul în care ne găsim, va fim mai uşor să-l percepem pe cel de lângă noi ca fiind cel bun. ar trebui să ne liniştim şi să trăim frumos. apoi, aşa cum îmi spune mie cineva, aproape în fiecare seară: "timpul le rezolvă pe toate, cori!“ :)

Suflet drag...

Visez din nou

Radu m-a zăăăărit ;))