sâmbătă, 8 martie 2008

Femei, femei...

„... e plină lumea de nebune, cine v-a adus pe lume, cine oare v-a făcut?“. Oare o avea dreptate Mărgineanu sau este doar părerea unui misogin?

Nu aş vrea să scriu ceva banal de 8 Martie. Urările cred că le ştie toată lumea şi, mai ales, cadoul meu nu ar fi prea gustat de doamne din moment ce nu miroase, nu străluceşte şi nu poate fi îmbrăcat. Cred că, dacă am fi măcar sincere cu noi pentru o secundă, am recunoaşte că tot ce ţine de modă şi de „material“ ne interesează mai mult decât chestiile „imateriale“. Cel puţin în zilele care ne sunt dedicate.
Aş vrea ca de data asta să îi scutim pe bărbaţi să ne arate zâmbetele lor ipocrite, chinuite, de expresia disperată din ochii lor: „Oare cine m-a năpăstuit pe mine cu femeia asta?“.
Evident, nu trebuie să blamăm sărbătorile de la început de primăvară. Sunt bune şi ele. Însă, haideţi să o spunem p-aia dreaptă: la noi, întotdeauna, interesul poartă fesul. Iar bărbaţii nu ne vor face, obligaţi de împrejurări un cadou din toată inimioara lor, ci numai pentru că „aşa trebuie“. Aş prefera, totuşi, să primesc o floare din dragoste pură, fără nici un motiv, decât o duzină de roze date din îndatorire.
Şi, mi-aş mai dori ca măcar de data asta, o dată-ntr-un an să îi mai lăsăm în pace pe cei de lângă noi. Să recunoaştem că, de cele mai multe ori suntem isterice fără motiv. Şi, să le explicăm faptul că asta este natura noastră. Şi că, dacă n-am fi isterice, n-am fi femei.
Că ne alintăm pentru că ne stă bine şi ne ducem la cumpărături pentru a ne trece supărările. Că ne uităm urât la ei şi, de cele mai multe ori, le spunem scurt: „n-am nimic“. Asta până pritocim noi bine problema şi răbufnim: ţipăm, urlăm, plângem... apoi ne trece şi vrem să fim pupate.
Ar mai trebui să le spunem că avem nevoie să ieşim cu fetele şi să nu fim bătute la cap prea mult. Nu de alta, dar ăla este privilegiul nostru. Nouă chiar ne place să cicălim omul. Dar şi asta tot din natura noastră face parte.
Însă, pe lângă toate relele, ştim să ne purtăm de grijă singure, chiar dacă lăsăm impresia că suntem neajutorate. Să vă spun un secret: vă minţim că nu suntem în stare numai pentru a vă lăsa să vă arătaţi masculinitatea. Ne place să vă tratăm ca pe nişte copii, iar apoi vă reproşăm că sunteţi imaturi.
Trecem prea uşor de la râs la plâns şi asta vă scoate din minţi.
Cu toate astea nu aţi putea trăi fără noi. Şi poate că „simbioza“ asta este cel mai frumos cadou de Ziua Femeii.