miercuri, 27 februarie 2008

Iubim să nu gândim


În naivitatea mea, ramân mereu surprinsa de nepasarea oamenilor din jurul meu. De felul în care trecem pe strada pe lânga semenii nostri fara sa ne pese. De modul în care ne ascundem de problemele comunitatii, de felul în care stim sa ne bagam capul în nisip, ca strutul, pentru a nu baga de seama ce se petrece în jurul nostru. Si, daca românul iubea înainte stirile de orice fel, absorbea informatia cum un burete uscat absoarbe apa, m-am trezit, mai nou, dându-mi seama ca nepasarea noastra ne-a abolit pâna si aceasta pornire.
Nu ne mai uitam decât dupa can-can-uri fara substrat, nu ne mai intereseaza decât sa ne distram, nicidecum sa ne informam. Nu mai conteaza valoarea mesajului primit, ci modul în care acesta invadeaza intimitatea cuiva.
Pentru un neam caruia i-a fost interzis, ani de-a rândul, privilegiul informarii, suntem al naibii de ignoranti. Ni se ofera enciclopedii la preturi infime, ni se dau pe tava fel de fel de date interesante, ni se prezinta o altfel de fateta a realitatii, iar noi nu facem altceva decât sa întoarcem spatele.
Sau alegem sa fim de acord cu cei care ne dau informatii eronate, numai pentru a nu ne învinge lenea de a stii ce alegem. Stiti care-i culmea prostiei? Sa fii prost degeaba.


www.bzc.ro